Cum arată tehnologia în drumețiile montane și alpinism

Îmbracă un pulover greu de lână, o jachetă groasă, încalță-te cu cizme din piele netedă și pune pe cap o căciulă obișnuită. Ia în spinare o butelie de oxigen de vreo 9 kg, ia cu tine și un piolet mai greu decât un topor de tăiat lemne, apoi traversează niște crevase unde poți muri oricând, la o altitudine de peste 7.000 de metri.

Și nici măcar așa nu ne putem face o imagine apropiată de realitate despre modul în care arătau și se simțeau Edmund Hillary și Tenzing Norgay, atunci când au ajuns, în premieră mondială, pe vârful muntelui Everest, în 1953.

Mulțumită tehnologiei, o astfel de expediție este, în zilele noastre, mai puțin greoaie decât în 1953, chiar și pentru alpiniștii care nu apelează la ajutorul șerpașilor.

„Cunosc mulți alpiniști care nu ar putea urca pe munte cu echipamentul din 1953. Ei au avut cel mai bun echipament al vremurilor lor. Noi avem cele mai bune echipamente ale timpurilor noastre”, a declarat Jamling, fiul lui Norgay, conform abcnews.go.com.

În prezent, lucrurile arată cu totul altfel decât în urmă cu mai bine de 60 de ani, iar fiecare dintre noi are acces la elemente de echipament la care alpiniștii deceniilor trecute nici măcar nu visau.

Viteza și precizia = siguranță

Toate elementele de echipament, de la haine, hrană și dispozitive de comunicare și orientare, până la frânghii și pioleți au fost îmbunătățite drastic. Alpiniștii poartă cu ei o greutate mult mai mică decât în trecut și pot străbate distanțe mai mari, într-un timp mult mai scurt. Cu cât stai mai puțin la o altitudine de peste 7.000 de metri, cu atât creierul tău este mai puțin afectat, iar șansele tale de supraviețuire se îmbunătățesc exponențial.

Dispozitivele de comunicare și gadgeturile

Practic fiecare expediție la mare altitudine din zilele noastre este dotată cu radiouri de mici dimensiuni, multe dintre ele funcționând pe bază de energie solară. Alpiniștii pot comunica mult mai simplu cu cei din tabăra de bază decât reușeau în urmă cu 10 ani. În plus, mulți alpiniști și iubitori de drumeții montane poartă la mână astfel de gadgeturi. Mai mult decât atât, în unele zone montane foarte înalte, alpiniștii pot naviga pe internet la altitudini de peste 5.000 de metri. Nici nu este de mirare că astfel de accesorii sunt tot mai des întâlnite pe creste, deși în urmă cu câțiva ani erau total inutile.

Hainele

Intră în orice magazin cu echipamente de munte și vei găsi pantaloni, jachete, bocanci, ghete, șosete și mănuși confecționate din materiale foarte ușoare, precum Gote-Tex, care sunt impermeabile, te protejează de vânt și frig și lasă pielea să respire în voie.

Corturile

Corturile din prezent sunt mult mai ușoare decât cele din urmă cu 20 sau 30 de ani. În plus, ele sunt și mult mai rezistente la condițiile meteorologice extreme, datorită materialelor din care pânza este confecționată și a aliajelor din care sunt fabricate bețele.

Frânghiile

Și ele sunt mult mai ușoare și mai rezistente, datorită materialelor sintetice din care sunt fabricate.

Bocancii

Alpiniștii au solicitat dintotdeauna companiilor producătoare de bocanci să lanseze pe piață produse tot mai performante. Deși Hillary și Norgay purtau încălțăminte sofisticată din piele dublă, bocancii din prezent sunt mai ușori, mai rezistenți, mult mai confortabili și, împreună cu șosetele speciale, păstrează picioarele calde chiar și la -20 de grade Celsius. Evident, ne referim la produsele de top, care au prețuri pe măsură.

Oxigenul suplimentar

Hillary și Norgay purtau în spate, în 1953, o butelie de oxigen cu o greutate de peste 9 kg. În prezent, aceeași cantitate de oxigen poate fi comprimată într-o butelie de 3 kg. În plus, sistemele rezervoarelor sunt mult mai sofisticate în acest moment, permițând oxigenului din butelie să se amestece cu aerul de afară și să dureze mai mult.

Prognozele meteorologice

Prognozele meteo s-au îmbunătățit teribil în ultimele decenii, în special datorită sateliților și a supercomputerelor. Informațiile pot, apoi, să fie transmise foarte rapid alpiniștilor aflați la altitudini extreme, care pot abanona expediția în timp util.

Dispozitivele medicale

Membrii expedițiilor pot lua cu ei dispozitive care măsoară nivelul oxigenului din sânge, precum și camere hiperbarice portabile. Când un alpinist suferă de rău de altitudine, el poate fi pus într-o astfel de „cameră”, care simulează o presiune atmosferică mai mare, specifică unui mediu aflat la o altitudine mai mică decât cea în care se află alpinistul respectiv în acel moment.

Citește și: 4 lucruri bizare care ar putea face deliciul unei drumeții montane

Comments

comments