Printre ”Pietrele lui Salomon” curg nu numai ape cristaline, ci și râuri de legende. Abrupturile calcaroase, grotele și pereții de escaladă din partea nord-vestică a Masivului Postăvarul sunt nu numai un paradis turistic pentru drumeții care ajung în Brașov, ci și un loc cu semnificație istorică.

Între Muntele Tâmpa și rezervația naturală Stejerișul Mare se află o zonă turistică de mare interes pentru călători și oameni de știință, deopotrivă. ”Pietrele lui Solomon” poartă numele unui rege de origine maghiară, care s-ar fi refugiat, după cum amintesc legendele locale, în Șcheii Brașovului.

Un rege care fugea de păgâni

Una dintre legendele pe care le istorisesc bătrânii locului îl întruchipează pe regele maghiar Solomon, care ar fi sărit cu calul peste prăpastia dintre stâncile care marginesc defileul râului Valea cu Apă. Solomon încerca să scăpe de dușmanii care îl urmăreau, după unele surse turci, după altele tătari. Regele ar fi reușit să scape de urmăritorii săi, care au cazut în prăpastie, însă, în săritură, regelui i-ar fi căzut coroana la rădăcina unui copac.  În conformitate cu legenda, ”Pietrele lui Solomon” ar fi doi munți peste care un rege maghiar a încercat să sară cu calul. De asemenea, se pare că de la acest eveniment vine și vechea emblemă a Brașovului, coroana cu rădăcini.

Regele blestemat să moară

O altă legendă asupra istoriei ”Pietrelor lui Solomon” descrie faptul că regele Solomon ar fi fost alungat de mama sa de pe meleagurile ungurești, după ce și-ar fi omorât fratele, succesorul de drept la tron. Totodată, Solomon ar fi fost blestemat să moară, de îndată de va fi văzut de un om de rând. Povestea spune că Solomon s-ar fi refugiat în Şchei, iar mai departe există trei variante ale legendei.

Prima susține că Solomon ar fi călărit până în vârful muntelui, unde a zărit un cioban. Unii bătrâni din Șchei povestesc că regele nu ar fi fost văzut de cioban, dar de teamă să nu se împlinească blestemul, a vrut să se întoarcă și a bruscat calul. Animalul s-a dezechilibrat și a căzut în prăpastie, dar regele ae fi reușit să se salveze, prinzându-se de un copac. Ulterior, Solomon și-ar lăsat coroana la rădăcina copacului, pentru că nu se mai considera demn să o poarte. Alți localnici spun că nechezatul animalului l-ar fi dat de gol pe rege și acesta a fost văzut de cioban. Atunci, un fulger a lovit stânca pe care se afla regele, despicînd-o în două. Hăul l-a înghiţit pe Solomon, dar regele a apucat să îşi aşeze coroana la rădăcinile unui copac.

Cea de-a doua versiune spune că regele ar fi stat ascuns, dar un localnic i-ar fi zărit chipul și blestemul s-a împlinit. Când Solomon a murit, coroana i-ar fi căzut de pe cap la rădăcina unui copac bătrân.

A treia variantă notează că Solomon ar fi încercat să treacă drept un om de rând pentru a nu fi recunoscut, astfel că și-a pus coroana la rădăcina unui copac. Din nou, apare aceelași simbol regăsibil pe vechea emblemă a Braşovului, respectiv coroana cu 32 de rădăcini.

Domnia lui Solomon, atestată documentar

Veridicitatea legendei a fost cercetată de istorici. Potrivit cercetărilor, a existat un rege maghiar numit Solomon, care a domnit între 1063-1074 și care i-a urmărit şi i-a alungat pe pecenegi de la Făgăraş la Chiraleş (judeţul Bistriţa) în 1068. Ulterior, învins de bulgari la sud de Dunăre, s-a refugiat la vlahii din Şchei.

Astfel, istoricii au plasat acţiunea legendei, varianta în care Solomon ar fi fost alungat de mama sa, în perioada Marii Schisme de la 1054, când ungurii au trecut la ortodoxism la catolicism. Istoricii cred că acesta este momentul conflictual care a dus la alungarea lui Solomon.

În tradiția orală românească, numele regelui a fost ușor de reținut, pentru că există un personaj biblic cu acest nume, deși nu există nici o legătură între Solomon din Biblie și Solomon din legendele localnicilor.

Cetatea dacică de la Șchei

În 1913, Julius Teutsch, cronicarul saș care a scris ”Etnografia Țării Bârsei”, a descoperit ruinele unei fortificații antice, mai exact, o cetate dacică), în locul cunoscut de localnici drept ”Pietrele lui Solomon”.

Zona a prezentat interes și mai târziu, iar cercetările făcute în anii ’50 (de către A. D. Alexandrescu și I. Pop) și în anii ’80 (de către Fl. Costea) au arătat că cetatea a fost locuită pe întreaga durată a neoliticului, a epocii bronzului şi a fierului. Cetatea a fost distrusă în timpul războaielor daco-romane.

Cetatea era împrejmuită cu ziduri dacice, val de pământ şi palisade, pe care îşi făceau rondul străjile şi pe care se organizau lupte. În incinta fortificaţiei se afla un turn-locuinţă. Arheologii au descoperit obiecte din ceramică, obiecte de fier, dar și un rezervor săpat în stâncă, pentru apă ori provizii, potrivit volumului ”Castele și cetățile din Transilvania: județul Brașov”, de L. Stoica, Gh. Stoica și G. Popa.

 

   Citește și: Cabana Diham. O istorie renăscută din propria cenușă

 

   Citește și: Istoria Salomon: de la lame pentru ferăstraie la echipamente sportive

 

   Citește și: Transalpina: unul dintre cele mai vechi drumuri din Europa, construit de legiunile romane

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*