Cu cine votăm duminică și cine îi reprezintă pe iubitorii de munte

Duminică vom avea parte de mult trâmbițatele alegeri prezidențiale, după o campanie electorală kitschoasă, lipsită de fair play, în care nici un candidat nu a reușit să convingă și va primi, în mare parte, doar voturi negative.

Capitolul I: Circul

Elena Udrea a intrat în cursa prezidențială cu un slogan considerat, de mulți, ca fiind vulgar. ”Bună pentru România”, ne spune cea care a pozat pentru coperta revistei ”One” și care a fost numită, de-a lungul timpului, ”blonda de la Cotroceni”. O poziționare bizară, care ne duce cu gândul la șantieriști și ne aduce aminte de un banc vechi. O blondă se trezește, într-o dimineață, cuprinsă de sudori. După câteva minute, sudorii își iau echipamentul și pleacă.

Klaus Iohannis, cu mimica sa de german hotărât, arată cu degetul sau își deschide brațele și ne propune ”România lucrului bine făcut”. Până una-alta, am remarcat că are bani și a apelat și el, la fel ca alții, la pomenile electorale, pe care le-a oferit din poartă-n poartă. Un fel de bormașină românească pe care producătorul a lipit, cu ostentație, sigla Bosch.

Victor Ponta vrea să fie ”președintele care unește”. Nu știm pe cine unește el, însă, dacă liderul BOR ar candida la președinție, cu siguranță Ponta ar reuși să unească electoratul enoriaș, la câte pomeni a făcut, în ultimele săptămâni, Bisericii Ortodoxe Române. Victor Ponta ne amintește de berea Neumarkt. Sunt mulți cei cărora le place gustul puternic și amărui. Din păcate, unii dintre alegători, dacă merg să voteze, n-o să-și mai aducă aminte cum să ajungă acasă. Pare greu de crezut, dar până și electoratul lui Iliescu a mai îmbătrânit…

Monica Macovei încearcă să îi convingă pe români să o voteze, transmițându-le că este ”mai bună decât ei”. Nu știm la ce, nici când, nici unde. În plus, Macovei a avut o campanie de mămucă, de doamnă învățătoare. Știm că primadona justiției românești nu are la dispoziție sumele colosale de care dispun alți candidați pentru campania electorală și că a încercat ceva inteligent, de efect, însă celor care o vor vota le va oferi senzația că mamele lor sunt mândre de ei.

Călin Popescu Tăriceanu ne promite bunăstare și respect. Despre bunăstare vorbește din proprie experiență, are o avere de câteva zeci de milioane de euro, și mizează pe creșterea economică pe care România a avut-o în perioada în care a fost premier. Din fericire pentru el, guvernarea sa a fost departe de apogeul crizei economice care a început în 2008 și se simte curat ca lacrima.

Teodor Meleșcanu se prezintă ca un președinte competent și ca un bun român. Încă n-a ajuns președinte ca să știm cât de competent este, iar sloganul cu ”bun român” a ajuns atât de răsuflat, încât ne imaginăm, ca și alții, de altfel, că ne uităm patronul cu trabuc în gură al unei fabrici de pate de curcan sau de salam de Sibiu.

William Brânză candidează din partea ecologiștilor și a ales ca slogan ”Să le spargem gașca!”, se vrea un fel de candidat anti-sistem, precum Monica Macovei, dar mai dinamic și mai din cartier. Șansele sale de a câștiga alegerile sunt nule.

Capitolul II: Operațiunea ”Drujba”

România a rămas fără păduri din cauza retrocedărilor abuzive și a defrișărilor ilegale. În țara noastră sunt tăiate, ilegal, trei hectare de pădure pe oră. 72 de hectare de pădure dispar, zilnic, fără știrea autorităților sau chiar prin complicitate cu cei care ar trebui să asigure protecția fondului forestier. Asta înseamnă că într-un an dispar, ilegal, 262 km pătrați de pădure, adică o suprafață cu 34 de km pătrați mai mare decât cea a Bucureștiului.

Doar în primii 12 ani de la Revoluţie, din pădurile statului şi din cele private s-au tăiat ilegal 80 de milioane de metri cubi de lemn care le-au adus hoţilor câştiguri de circa 5 miliarde de euro. Totodată, între anii 1990-2012, suprafaţa fondului forestier aflat în proprietatea statului s-a redus cu mai bine de 3 milioane de hectare. Motivul: retrocedările făcute către persoane fizice şi juridice, ca urmare a aplicării legii fondului funciar. În 2013, se estima, totodată, că circa 561.168 de hectare de păduri din proprietatea publică a statului au trecut sau sunt pe cale să treacă abuziv în proprietate privată, potrivit datelor oficiale cuprinse în Raportul de audit cu privire la “Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990-2012″, realizat de Curtea de Conturi.

Capitul III: Cireașa de pe cort

Iar în ultima vreme am avut, cu toții, parte de două cireșe. Dar nu pe tort, ci pe cort. Senatorul Ilie Sârbu (socrul lui Victor Ponta), deputaţii Viorel Hrebenciuc şi Ioan Adam şi directorul general Romsilva, Adam Crăciunescu, sunt urmăriţi penal în dosarul retrocedărilor, potrivit Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Pare a fi o veste bună, însă n-a intrat nimeni la închisoare. Vom trăi (prost) și vom vedea.

Cea de-a două cireașă are un gust amar și se numește ”noul Cod Silvic”, care a venit cu următoarele modificări: excluderea perdelelor de protecţie şi a păşunilor împădurite cu consistenţă mai mare sau egală cu 0,4 din fondul forestier; permiterea construcţiilor la 50 de metri faţă de liziera pădurii; reducerea obligativităţii statului român de a împăduri o suprafaţă de 2 milioane de hectare până în 2035 la un milion de hectare până în 2030. Ultimului punct va înrăutăți și mai mult situația în zonele afectate de inundații și alunecări de teren și ar pune în pericol populația din regiunile predispuse la astfel de calamități.

Capitolul IV: Noi cu cine votăm?

Toate masacrele din paragrafele de mai sus au avut loc în timpul guvernării unora dintre candidații din paragrafele și mai de sus. Au avut ocazia să demonstreze, de-a lungul timpului, că le pasă, dar nu au făcut-o. Au ales să închidă ochii sau chiar să încurajeze bătaia de joc la adresa mediului înconjurător, urmărind interese de partid și, evident, personale. Nouă ne place muntele, însă muntele arată, în prea multe locuri, mult prea mutilat. Și este vina LOR. Nu spunem că situația pădurilor și a munților din România ar fi trebuit să fie cap de listă în platforma electorală a vreunui candidat cu șanse reale de a câștiga alegerile. Spunem, însă, că ne-ar fi plăcut să auzim că le pasă.

Capitolul V: Kusturica ar fi trebuit să fie român

Dacă sunteți familiari cu filmele lui Emir Kusturica, cu siguranță puteți compara situația din timpul acestei campanii electorale cu cele pe care ni le propune marele regizor. Totul pare aleatoriu, mai trece o pisică albă, mafia locală își face de cap, umorul situațional este genial, mai trece un porc prin cadru, sărăcie-sărăcie, uite și pisica neagră, ghinion.

Diferența? Kusturica nu a realizat filmele din banii noștri, iar detașarea cu care ne uităm la circ ne va lovi la buzunare, la nivelul de trai și, în continuare, în sute de mii de hectare de pădure care vor dispărea ca după apocalipsă.

Capitolul VI: Cine îi reprezintă pe iubitorii de munte?

Nimeni.

Citește și: Ale cui sunt pădurile și Roșia Montană