Vrem, în programa școlară, educație montană și educație sexuală

Munții mai înalți de 800 de metri ocupă 28% din suprafața țării noastre și am putea spune că România este o țară cu tradiție montană. Oamenii merg la munte, vorbesc despre munte și se gândesc la ieșirile pe munte, mult mai des decât la escapadele pe litoral, unde mergi, de obicei, o singură dată pe an, spargi banii și te întorci acasă lefter și fără chef de muncă.

Cu toate acestea, românii, în general, cunosc foarte puține lucruri despre munte. O parte destul de importantă a celor care spun ”mă duc la munte” se referă, de fapt, la a pune bagajele în portbagaj și de a închiria o cameră la o cabană aflată într-una dintre numeroasele stațiuni montane de la poalele munților. Nu au echipament adecvat, cu toate acestea se aventurează pe trasee de multe ori dificile, punând, apoi, pe drumuri o întreagă echipă de salvatori montani. Dacă nu se aventurează pe trasee, scot navetele cu bere din mașină și beau de sparg, punând, apoi, pe Facebook un status cu ”distracție la munte” #chefdechef.

Muntele înseamnă mai mult decât atât. În țările occidentale cu tradiție montană, indiferent dacă educația montană se predă, sau nu, în școli, părinții știu să-i învețe pe copii ce înseamnă muntele și cu ce primejdii vine la pachet. Știu să le arate părțile frumoase, dar și părțile periculoase sau situațiile care se pot transforma într-o adevărată provocare. Uneori, educația montană reprezintă o educație pentru supraviețuire.

În România, până nu demult, educația montană lipsea cu desăvârșire. Începând, însă, din 2008, Asociația Montană Carpați a început un proiect de educație montană în școli, sub sloganul ”Și muntele e o școală”. Însă avem o veste și mai bună: în 2014-2015, orele de educație montană se vor desfășura pe toată perioada anului școlar, (octombrie – iunie), nu doar în cadrul săptămânii ”Școala altfel”. Beneficiarii proiectului sunt elevii din clasele I-VIII, atât din București, cât și din alte orașe ale țării. Scopul proiectului este de conștientizare, informare a copiilor asupra valorii și necesității protejării naturii, conform site-ului oficial al Asociației Montane Carpați, iar profesorii, învățătorii și voluntarii care doresc să participe în realizarea acestui proiect trebuie să completeze formularul de înscriere.

Iar cea mai bună veste vine abia acum. După publicarea articolului cu privire la educația montană în școli, am primit mai multe telefoane de la persoane care erau bunici, învățători sau, pur și simplu, iubitori de munte, și care ne întrebau cum se pot înscrie în program. Nu suntem noi responsabili de proiect, noi doar am preluat o informație postată de Asociația Montană Carpați, așa că i-am direcționat spre cei care se ocupă, efectiv, de program. Însă ne-am dat seama că există foarte mulți oameni în România care știu și simt că în țara noastră este nevoie de educație montană, care înțeleg rolul acesteia și, mai mult decât atât, vor să ajute ca voluntari.

Așa cum educația sexuală este un domeniu de o importanță capitală pentru copiii din școli, mai ales după ce observăm că realitatea a luat-o cu mult înaintea așteptărilor părinților și profesorilor care consideră, încă, ”sexul” ca fiind un subiect tabu, și educația montană ar trebui intre în atenția cadrelor didactice și a celor care se ocupă de programa școlară.

Toată lumea ”face sex” și toată lumea merge pe munte cel puțin o dată în viață. De ce nu am pregăti copiii, din timp, pentru asta? De ce îi obligăm să afle, ”pe viu” sau de la alții, ce e OK să facă și ce nu e OK, mai ales că este vorba de însăși sănătatea lor?

Nu știm cu cine, dar Ministerul Educației încă doarme.

Citește și: În România nu există un Muzeu al Alpinismului. Bulă știe de ce!