VIDEO. Cât de periculos este mountain biking-ul

Coborârile riscante, făcute de iubitorii de mountain biking, și imaginile de pe traseele competiționale ne încântă mereu, însă puțini știu câte căzături au suferit protagoniștii de-a lungul timpului și câte tije de metal au în corp unii dintre eroii filmulețelor de pe Youtube.

Echipamentul este sfânt. Dacă nu porți cască atunci când mergi cu bicicleta la munte, mai bine stai acasă. Și nu doar noi spunem asta, ci și cei care știu totul despre MTB din postura de sportivi profesioniști.

Câteva cifre

Mountain biking-ul a crescut foarte mult ca popularitate în ultimii ani, atât la nivel mondial, cât și în România. Nu știm, cu exactitate, câți iubitori de MTB se află în țara noastră, însă peste 40 de milioane de americani aleg să pedaleze, anual, pe potecile montane.

În Marea Britanie, aproximativ 19.000 de cicliști au parte de accidente în fiecare an. Dintre aceștia, 3.000 își pierd viața sau sunt foarte grav răniți. În 2012, au murit 118 cicliști, dintre care 13 erau copii. Patru din cinci erau bărbați.

Cele mai frecvente accidentări

În timpul probelor de downhill, viteza sportivilor ajunge și la 110 km/h. În aceste momente, pierderea concentrării pentru o fracțiune de secundă poate avea efecte dramatice.

Între anii 1992 și 2002, trei centre medicale din Vancouver, Canada, au analizat tipurile de accidentări suferite de cicliști. Astfel, în cei zece ani de studiu, medicii canadieni din Vancouver au tratat 1.037 de cicliști accidentați, dintre care 399 erau pasionați de MTB. 46,5% au suferit leziuni ortopedice, 12,2% au suferit accidentări în zona capului, 12% s-au accidentat la coloana vertebrală, 10,3%, în zona toracelui, 10,2%, în zona feței, iar 8,6%, în zona gâtului, genitală sau abdominală.

Totuși, cât de riscant este mountain biking-ul?

Un amplu raport britanic (mai util, de această dată, decât omniprezentele studii ale ”cercetătorilor britanici” cu care ne-am obișnuit în ultimii ani), publicat de British Medical Bulletin din cadrul Oxford Journals, oferă și mai multă lumină asupra riscurilor cu care se confruntă un pasionat de MTB.

Riscul accidentărilor este de 0,49% pentru cross-country și 0,51% pentru downhill. Rata accidentărilor este de 0,37 sportivi la 100 de ore, în timpul concursurilor de cross country, și 4,34 sportivi la 100 de ore, în timpul competițiilor de downhill.

Accidentările la gât și în zona capului apar atunci când ciclistul cade în față, peste ghidon, în timp ce căderile pe lateral provoacă, de cele mai multe ori, accidentări la nivelul membrelor inferioare. Din această cauză, femeile, care au, în medie, o greutate mai mică decât bărbații, cad mai des în față, iar accidentările suferite de ele sunt, în general, mai grave. Cu toate acestea, bărbații se accidentează mult mai des decât femeile, din cauza tendinței lor de a-și asuma mai multe riscuri.

60-75% dintre accidentări sunt ușoare, iar cea mai întâlnită fractură este cea de claviculă.

Un studiu a demonstrat că purtarea căștii reduce riscul accidentărilor la nivelul capului cu 39%, iar la nivelul feței, cu 28%.

Pasionații de MTB sunt mult mai predispuși la accidentări maxilo-faciale decât cicliștii care pedalează pe asfalt. Dintre aceștia, 55% au suferit fracturi ale oaselor din zona feței.

Totodată, atunci când vorbim despre accidentările la nivelul organelor interne, cifrele spun că splina este cea mai afectată (49% din cazuri).

Concluzie

Dacă statistica nu v-a convins de utilitatea echipamentului adecvat, sperăm că vă va convinge filmulețul de mai jos.