FOTO. Un buncăr construit după Primul Război Mondial a fost transformat într-un adăpost montan confortabil

La aproape un secol după Primul Război Mondial, un buncăr din Alpii Iulieni, Slovenia, a fost transformat într-un refugiu montan de poveste. Situat la altitudinea de 2.065 metri altitudine, în apropiere de Pasul Prehodavci, adăpostul aparține de cabana Zasavska koča na Prehodavcih și a fost ridicat în numai două zile. 

Nicio conflagrație mondială nu a ezitat să transforme munții în scene de război. Fie că erau zone cu fortificații militare, fie că foloseau ca refugiu pentru cei care se retrăgeau din calea „dușmanului”, crestele munților europeni încă păstrează amintirea unor vremuri tulburi. Cu timpul, o parte dintre vestigiile acelor ani au dispărut, pe când altele au fost conservate sau modernizate, căpătând un alt scop decât cel inițial. Este cazul și unui buncăr din Valea Celor Șapte Lacuri, transformat în adăpost montan pentru drumeții care străbat Parcul Național Triglav.

„Bivouacul este atașat pe baza de beton a unui buncăr italian, care a fost creat după Primul Război Mondial, ca parte a Zidului Alpin Italian. În ciuda simplității construcției, structura adăpostului aduce o notă de modernitate și confort pentru montaniarzii împătimiți”, conform Les v sodobni slovenski arhitekturi, 2010-2015.

Adăpostul a fost recondiționat de o echipă de arhitecți din Celje, Slovenia, iar materialele (în principal lemn) au fost aduse cu elicopterul pe platoul din fața buncărului. Construcția refugiului, cunoscut sub numele de Bivak na Prehodavcih, a durat aproximativ două zile, potrivit CBD.

Aflat la altitudinea de 2.065 metri altitudine, refugiul se află la câțiva metri de cabana Zasavska koča na Prehodavcih, situată la 2.071 metri altitudine.

Drumeții nu respectă adăpostul

În decembrie 2015, montaniardul Anze Cokl a urcat până la Bivak na Prehodavcih pentru a-l fotografia, iar imaginile sale scot în evidență frumusețea adăpostul, suprins atât la răsărit, cât și sub clar de lună, precum și peisajele deosebite care pot fi admirate de aici. Cu toate acestea, drumeții nu par să aprecieze munca depusă de arhitecți pentru transformarea unei ruini în adăpost montan confortabil, întrucât lasă multă mizerie în urmă.

„După aproape cinci ore de fotografiat am intrat în bivouac. M-a uimit mizeria care era pe jos, paturile răvășite, gunoiul și alimentele lăsate acolo, petele de pe așternuturi. (…) Când ne-am apucat de curățenie, ne-a luat aproape două ore să curățăm podeaua, să schimbăm așternuturile, să împăturim restul și să strângem gunoiul. Asta e relația pe care o au vizitatorii muntelui cu privire la bunurile (gratuite) pe care le găsesc aici. Judecând după caietul de înregistrări, unde cei mai mulți dintre drumeți sunt din interiorul granițelor, fapt care, desigur, nu înseamnă că acești oameni sunt răi și că lasă în urma lor o cocină, există și străini care vin aici și care sunt înregistrați de cabanieri”, a scris Anze Cokl pe blogul său.

Acesta a adăugat că administratorii adăpostului nu pot fi învinuiți pentru dezordinea din astfel de refugii, deoarece ține de drumeți să respecte munții, să păstreze curățenia și să aprecieze munca celor care se străduiesc să construiască sau să întrețină construcțiile „gratuite” de pe creste.

*Click pe imagini pentru a le vedea la dimensiunea optimă.

Comments

comments