Stâncile Franz Joseph: Un dar de alianță militară, politică și economică

Vizita lui Franz Joseph, împăratului Austro-Ungariei, agitase familia regală, în frunte cu regele Carol I, care simțea că trebuie să-i facă o primire deosebită. Cum putea Carol I să mențină bune relații cu împăratul, în contextul unei înțelegeri politice, dar și în vederea unor investiții financiare consistente, dacă nu prin oferirea unui omagiu chiar la granița dintre Regatul României și Imperiu?

La câteva minute de mers de la Stâna Regală se găsesc, la 1.299 de metri altitudine, două stânci ce poartă numele unui fost împărat al Austro-Ungariei: Franz Joseph (sau Josef sau chiar Francisc Iosif). Cele două formațiuni muntoase au fost amenajate la cererea regelui Carol I în 1896, cu prilejul vizitei de 3 zile pe care liderul austriac urma să o întreprindă în toamna anului respectiv în Regatul României, cu ocazia inaugurării Porților de Fier I.

Deși unele surse susțin că stâncile ar fi fost amenajate în 1897, este puțin probabilă această dată, întrucât Franz Joseph al Austriei călătorea cu mare dificultate și, mai mult, deja venise pe meleagurile românești în toamna anului precedent și discutase cu regele Carol I diverse aspecte politice, pe care presa vremii nu le-a văzut cu ochi buni. Constantin Mille scria, în ediția din 29 septembrie 1986 a ziarului ”Adeverul” (astăzi ”Adevărul”), că regele Carol I ”a iscălit un tratat de alianță rușions pentru România, un fel de încorporare militară a țărei noastre la Austro-Ungaria”.

Una dintre stânci servește drept loc de servire a mesei, iar cea de-a doua ca punct de unde se poate cuprinde cu privirea mare parte din Valea Superioară a Prahovei. Accesul pe ”Stâncile Franz Joseph” este facilitat de trepte și balustrade, iar poveștile locale susțin că însuși împăratul Austro-Ungariei ar fi observat priveliște oferită de stâncile care îi poartă numele. Pentru ce a oferit Carol I acest ”dar”?

Porțile de Fier și Tripla Alianță

În primul rând, presa vremii se referea, prin ”tratat de alianță rușinos”, la aderarea României la Tripla Alianță în 1883, din care mai făceau parte și Germania, Italia și, bineînțeles, Austro-Ungaria. Aceasta este una dintre cele mai faimoase alianțe din istorie și, dacă la început avea rol defensiv față de expansionismul rusesc și eventualele conflicte cu Franța, ulterior a fost una dintre înțelegerile fundamentale pe care s-au stabilit taberele în Primul Război Mondial (deși Italia și România au intrat în război de partea Antantei, în ciuda reînnoirii alianței de mai multe ori). Se cădea, în acest context, ca regele Carol I să ofere un ”mic dar natural” la granița cu Imperiul Austro-Ungar, cu ocazia vizitei pe care Franz Joseph o făcea pe meleagurile românești.

Un alt aspect care ar fi putut sta la baza cererii lui Carol I de amenajare a stâncilor aflate în apropiere de Stâna Regală ar fi proiectul cunoscut sub numele Porțile de Fier I.

În 1834, ministrul ungar al Transporturilor, István Széchenyi, începe un proiect prin care se urmărea transformarea sectorului de Dunăre dintre Baziaș și Turnu-Severin în canal navigabil. Pentru aceasta, ministrul decide îndepărtarea stâncilor din cataractele Clisurii-de-sus, lucrări care se vor desfășura din 1834 până în 1846.

Cu tot avântul unguresc, lucrările se opresc și până în 1890 nu se mai întâmplă nimic remarcabil. În luna septembrie a anului menționat, guvernul maghiar începe lucrările de canalizare în mod sistematic, proiect ce trebuia încheiat, conform contractului, până în 1895. Deși lucrările s-au terminat abia în 1898, sub mandatul ministrului Transporturilor Gábor Baross, la 27 septembrie 1896, la Orșova, Franz Joseph al Austriei inaugurează canalul, împreună cu regele Carol I al României și Alexandru I al Serbiei.

Ce a însemnat sectorul Baziaș-Turnu-Severin? În primul rând, cheltuieli enorme din partea statului maghiar, aproximativ 20 milioane de florini (un palat cu 4-5 etaje costa, la acea vreme, circa 6.000-7.000 de florini). În al doilea rând, Imperiul a investit și multă forță de muncă. Pentru noi, ca și pentru alte state cu acces la Dunăre, însemna comerț.

Citește și: VIDEO. Cum a învățat Regele Mihai să schieze