8 sfaturi pentru părinții montaniarzilor. Ce trebuie să știi despre copilul tău

Dragă părinte de montaniard,

Ai dat click pe acest articol fie pentru că ești îngrijorat de pasiunea pentru munte a copilului tău și ți se pare că-și petrece timpul liber într-un mod riscant, fie că ți l-a băgat „sub nas” chiar copilul tău, sătul de grijile tale. Sau ca să râzi de alți părinți, de ce nu? În toate cele trei situații, este clar că trebuie să citești sfaturile de mai jos, pentru că vrem să-ți spunem câteva lucruri care te vor liniști. Sau nu!

1. Copilul tău nu mai este un copil

Dacă merge pe munte cu prietenii și are peste 18 ani, este ditamai adultul. În niciun caz nu mai este copilul pe care-l plimbai tu de mânuță pe potecuță. Obișnuiește-te cu asta.

2. Copilul tău nu are nevoie să-i respiri tu în ceafă

Respectă-i spațiul personal și deciziile pe care le ia. Iar dacă vrei să-i respecți spațiul personal, nu-l mai bombarda cu telefoane și mesaje. Nu-l protejezi astfel, ci îl enervezi. Iar când o să-și închidă telefonul, sătul de insistențele tale și de infinitele tale „mămoșenii”, o să intri în panică. Fii cumpătat(ă) în această privință și vei avea acces la copilul tău în situațiile CU ADEVĂRAT importante. Ce zici de asta?

3. Copilul tău nu este atât de dependent de tine cum îți place ție să crezi

Poate că ai impresia că „cel mic” are nevoie de tine pentru orice. Fals! Știm că ți-ar putea afecta stima de sine de părinte autoritar sau supraresponsabilizat, adică un erou al vremurilor trecute, prezente și (speri tu) viitoare, dar copilul tău a devenit (sau va deveni) un adult independent. Obișnuiește-te cu asta.

4. Copilul tău nu este proprietatea ta

În momentul în care copilul tău a împlinit 18 ani, el poate face fix ceea ce-și dorește. Poate să voteze cu cine vrea, să se căsătorească sau chiar să plece în Vanuatu, Fiji sau Zimbabwe, dacă așa vrea el și are niște bani la saltea. Amintește-ți asta înainte să-i interzici lucruri doar de foaie verde.

Citește și: Probleme la degetele de la picioare pe munte? Cum le eviți și cum le tratezi

5. „Iarbă” și alcool? Este expus la ele oricum

Dacă ți-e teamă că va fi expus la „iarbă” și la alcool pe munte, pentru că merge iar pe coclauri „cu golanii ăia”, află că orice tânăr este expus la ele oriunde altundeva: la liceu, la facultate, în cartier sau în vacanța aia în care a mers cu tocilarii clasei. Nu-l păzi de ele, pentru că nu poți. Mai bine ieși cu el la o bere și explică-i niște lucruri, dacă știi ce să-i explici și dacă n-ai făcut-o până acum. Predispoziția sa față de droguri și alcool ține de educația și de personalitatea lui. În ceea ce te privește, este vorba, pur și simplu, despre încredere. Ai sau n-ai încredere în el? Dacă n-ai, nasol. Tu vei dormi prost, iar el va dormi la fel.

6. Copilul tău va apela la tine dacă va avea nevoie

Să nu crezi că va înnopta undeva pe munte, că lacrimile-i vor îngheța pe obraji și că nu te va suna să se plângă. Dacă va avea nevoie de ceva, te va suna. Dacă nu te sună din 10 în 10 minute, așa cum ți-ai dori tu, înseamnă că el chiar nu are nevoie de nimic. Ceea ce e bine, nu?

7. Este experiența copilului tău, nu a ta

Pasiunile și ambițiile lui sunt ale sale, nu ale tale. Nu transforma realizările copilului tău în realizările tale și nu încerca să-l determini să-i placă și să facă lucrurile pe care ți-ar fi plăcut ție să le faci. Tu vezi-ți de pasiunile tale, dacă le ai.

8. Lasă-l să meargă pe munte

Dacă pui, pur și simplu, o interdicție „pentru că îi vrei binele”, ești, pur și simplu, un părinte îngrozitor. Sorry.

Ce poți să faci (acum sau din timp):

• Asigură-te că are la el echipamentul potrivit. Dacă n-are bani să-și cumpere, fă un efort și cumpără-i tu ce are nevoie. Navigați puțin pe astfel de site-uri cu echipamente de munte și faceți o listă cu lucrurile de care nu se poate lipsi: bocanci, haine care respectă regula celor trei straturi, în special iarna), o căciulă „profi”, mănuși, frontală…
• Mergi cu el pe munte și explică-i ce înseamnă pericolul și responsabilitatea, dacă ai, la rândul tău, suficient de multă experiență pentru a nu vorbi din auzite (pentru că cele mai penibile sfaturi vin, de obicei, din partea oamenilor care habar nu au despre ce vorbesc). Însă nu transforma asta într-o experiență paranoidă și angoasantă, ci într-o drumeție plăcută și relaxantă.
• Stabilește cu el/ea să te sune când ajunge la destinație și să-ți comunice traseul pe care merge. Însă explică-i cu argumente de ce ai nevoie de aceste informații, pentru a nu-i da impresia că vrei să-l controlezi.

Ce zici?

Citește și: Codul bunelor maniere pe potecile montane. Ce să faci și ce să eviți dacă ai bun simț

Citește și: Lucruri pe care ne-am fi dorit să le știm în primele noastre drumeții la munte

Comments

comments