Scriitoarea Bucura Dumbravă și vârful Bucura. Povești ezoterice în Bucegi

În lanțurile muntoase din România, doar 14 vârfuri depășesc 2.500 de metri altitudine. Dintre acestea, unul a fost botezat Bucura, în memoria pionierei turismului montan, Ștefania Seculici.

Vârful Bucura din masivul Bucegi, denumit și Vârful Ocolit, are 2.503 metri altitudine și este în apropiere de Vârful Omu. Deși este printre puținele vârfuri din România de peste 2.500 m, este mai puțin cunoscut, fiind ”umbrit” de celebrul său vecin.

Scriitoarea influențată de Casa Regală

Ștefania (Fanny) Seculici (Szekulics, Szekulicz) s-a născut în 1868, la Bratislava. În 1873, familia ei s-a mutat în Sinaia, iar câțiva ani mai târziu, la București.

Despre cariera sa literară se știe că a început sub influența reginei Elisabeta a României. În 1882, pe vreme când avea 14 ani, Fanny Seculici i-a citit reginei, la Sinaia, câteva poezii proprii, redactate în limba germană (limba sa maternă). Regina, scriitoare la rândul său, a fost plăcut impresionată de talentul tinerei și a încurajat-o să continue, oferindu-i sprijin financiar.

Mai mult, Fanny Seculici este invitată la Castelul Peleș în repetate rânduri și, cunoscând-o mai bine pe regina Elisabeta, devine interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. Probabil că nu întâmplător își alege pseudonimul Bucura Dumbravă, întrucât pseudonimul reginei era Carmen Sylva (Carmen= cântec, Sylva=pădure). Ulterior, studiază la un pension german din București, unde învață și limba română.

Astfel, Fanny Seculici începe să scrie romane istorice, mai exact o trilogie intitulată “Spărgătorul de valuri”, pe care o semnează sub pseudonim. Din trilogie, primul roman, ”Der Haiduck” (Regensburg, 1908) evoca figura lui Iancu Jianu. Cel de-al doilea volum, ”Der Pandur” (Regensburg, 1912) era despre Tudor Vladimirescu. Cel de-al treilea roman al trilogiei, ”Sarea Norodului”, evoca figura lui Gheorghe Lazăr. Trilogia a fost redactată în limba germană, dar a fost tradusă la scurt timp de la publicare și în limba română. Unul dintre volume, ”Der Pandur”, a fost tradus chiar de Bucura Dumbravă.

Pasiunea scriitoarei pentru munți și teosofie

Scriitorul Emanoil Bucuța relata, în primele numere ale revistei ”Boabe de Grâu” (1930), că Fanny Seculici, decedată în 1926, era pasionată de munte, și, în fiecare primăvară, făcea drumeții lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat și în Făgăraș.

Din dragostea scriitoarei pentru creste se fondează, în 1921, asociația turistică ”Hanul Drumeților”, cu ajutorul geografului Mihai Haret și al publicistului Emanoil Bucuța. Mai mult, Bucura Dumbravă redactează și prima sa carte în limba română, ”Cartea munților” (București, 1920), despre care scriam AICI.

În ultimii ani de viață, Bucura a devenit interesată de studiul teosofiei, fapt concretizat în publicarea culegerii ”Ceasuri sfinte” (București, 1921) și în traducerea volumului ”La picioarele învățătorului” (1924) a lui Jiddu Krishnamurti. Ambele cărți au puternice accente ezoterice, fapt ce s-a reflectat, probabil, în modul în care Vârful Bucura este privit de turiști drept ”centru energetic”.

Totodată, ultimul său volum ”Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori” (București, 1927), decesul său – s-a îmbolnăvit de malarie pe vaporul cu care se întorcea din India, unde participase la un congres de teosofie la care a avut ocazia de a-l cunoaște pe Krishnamurti – și faptul că, înainte de a muri, a spus asistentelor spitalului din Port Said că numai vederea munților ar mai putea-o însănătoși par să întărească ideea prezenței unei anumite energii în diferite locuri și faptul că ele pot fi simțițe grație spiritualității.

Vârful Ocolit și misterele sale

Dan Anghelescu și George Avanu notau, în ”Bucegii între Kogainon și Sahashrara” (2008), că “atunci când unui obiect, loc sau formă naturală i se acordă o anumită semnificație, mai devreme sau mai târziu, acestea vor căpăta, pe deplin, semnificația pe care oamenii vor s-o aibă”.

Anterior menționam de tendințele literare pe care Bucura Dumbravă, cea care dă numele Vârfului Ocolit din Bucegi, le-a dezvoltat spre sfârșitul vieții. Ideile pe care le promova scriitoarea s-au reflectat asupra crestei muntoase din apropierea Vârfului Omu, astfel că, în prezent, Vârful Bucura este vizitat, de multe ori, de oameni pasionați de ocultism, budism și de studiul bioenergiei.

Vârful Bucura mai este numit și Vârful Ocolit, pentru că animalele îl ocolesc, iar acest fapt ar fi cauzat, în opinia multora, de energiile de pe vârf, dar și de faptul că mai multe persoane ar fi dispărut fără urmă în zonă. Mulți dintre cei care au fost pe Vârful Bucura susțin că au simțit energii puternice sau că au auzit sunete ciudate, însă nu putem ști câte dintre acestea sunt adevărate.

O altă teorie, mult mai plăcută celor care caută explicații raționale și documentate științific pentru diferite fenomene, ar fi că Vârful Bucura se numește Vârful Ocolit pentru că, în timpul drumețiilor în zonă, e mai ușor, în trecere, să ocolești vârful, decât să urci pe el.

Citește și: Care erau “cele mai frumoase drumuri din țară” la începutul secolului XX