Oboseala este doar în mintea ta

În istoria științei sportului, oboseala a fost pusă mereu pe seama epuizării glicogenului muscular și a acumulării acidului lactic, care provocau funcționarea incorectă a mușchilor. Însă o serie de cercetări recente demonstrează că oboseala este doar în mintea noastră.

Dovada a venit, în 2010, din partea fiziologului Emma Ross de la Universitatea Bringhton din Marea Britanie, care, în plus, aleargă maratonul și a încheiat una dintre celebrele competiții Ironman.

Metoda de cercetare

În acest studiu, opt alergători experimentați au parcurs 20 de km pe banda de alergare. Înainte și după antrenament, cercetătorii au măsurat forța de contracție voluntară a cvadricepșilor, precum și forța maximă a aceleiași grupe musculare prin stimulare electrică. Totodată, alergătorii au fost testați, într-un mod identic, și după 5, 10 și 15 km, conform publicației Competitor.

Contracția maximă voluntară a mușchilor este folosită pentru măsurarea nivelului de oboseală, însă studiile nu au arătat până acum care este sursa oboselii: epuizarea musculară sau refuzul creierului de a contracta mușchii.

Pentru a afla care este sursa oboselii, Emma Ross a apelat la stimularea electrică a mușchilor, care nu mai includea, astfel, ”voința cerebrală”.

Astfel, în cazul în care contracția maximă voluntară a mușchilor scade după efectuarea antrenamentului, iar forța mușchilor produsă prin stimulare electrică scade în aceeași măsură, atunci oboseala este cauzată de incapacitatea mușchilor înșiși. Însă, în cazul în care contracția maximă voluntară a mușchilor scade după efectuarea antrenamentului, iar forța mușchilor produsă prin stimulare electrică scade puțin sau deloc, atunci oboseala nu este musculară, ci de natură cerebrală.

Rezultat

În cadrul experimentului, sportivii au început să resimtă oboseala după 15 km de alergare, iar la finalul antrenamentului s-au simțit extenuați. Cu toate acestea, stimularea electrică a demonstrat că mușchii erau capabili de a continua antrenamentul pentru mult mai mult timp și nu erau deloc afectați de exercițiu. Motivul pentru care alergătorii se simțeau extenuați și fără forță musculară s-a aflat în strânsă legătură cu creierul lor, care a obosit și a decis să reducă stimularea electrică a mușchilor.

Oboseala indusă de creier pare să fie, astfel, un mecanism de apărare, perfecționat de-a lungul evoluției speciei umane, care ne împiedică să depunem efort până la epuizarea extremă.

Citește și: Patru alergători pe care ar trebui să-i urmărești pe Facebook