Imaginați-vă celebra tactică a pustiirii pământului, a arderii ogoarelor și a otrăvirii fântânilor, pe care o aplicau unii domnitori din Țările Române pentru a se apăra de invazia turcească sau tătărească.

Aceeași tactică este aplicată, în prezent, în România, cu două deosebiri:

1) Suntem în cel de-al doilea deceniu din secolul XXI și nu ne invadează nici un popor străin;

2) Noi nu pustiim ogoarele și nu otrăvim fântânile, ci pustiim munții și otrăvim râurile, iar efectele celor două acțiuni îngrijorător de consistente vor fi resimțite timp de zeci sau chiar sute de ani.

În trecut, în anumite perioade istorice de criză, muntele a fost privit de oameni ca ultim refugiu și ca o unică șansă de supraviețuire. Cu timpul, muntele s-a transformat într-o adevărată comoară, din ce în ce mai invadată de cei cu interese financiare colosale. Legea retocedărilor, o inițiativă bună, ca principiu, dar foarte prost aplicată, a dat liber tuturor formelor de abuz la adresa pădurii. Munții au sărăcit, însă câțiva oameni s-au îmbogățit cu zeci de milioane de euro.

Turismul înflorește, în anumite regiuni, într-un mod care i-ar speria pe investitorii dintr-o țară civilizată. Planul urbanistic a căzut în derizoriu de foarte mulți ani (asta dacă a fost respectat vreodată), iar zone întregi de pădure sunt rase de pe fața pământului, pentru a face loc unor pensiuni și hoteluri impunătoare. Părți uriașe din stațiunile considerate ca fiind perle ale Carpaților sunt un monument de kitsch.

Colac peste pupăză, BOR intenționează să construiească o biserică în Parcul Natural Bucegi, într-o arie protejată. Afluxul mare de turiști de pe Valea Prahovei pare să se transforme într-o afacere profitabilă, la peste 2.200 de metri altitudine. Cu această ocazie, BOR va construi o biserică aflată la cea mai mare altitudine din România. Se pare că fețele bisericești sunt însetate de măreție și înălțime, dacă ne gândim că celebra și controversata Catedrală a Mântuirii Neamului va măsura 110 metri înălțime și va ajunge pe locul 2 în topul celor mai înalte clădiri din România, fiind întrecută doar de Sky Tower din București (137 m). În timp ce BOR prosperă, muntele sărăcește cu ajutorul acesteia, mai ales dacă ne raportăm și la sumedenia de scandaluri cu privire la sutele de mii de hectare de pădure aflate în administrația Bisericii.

Iar asta nu e tot. Noul Cod Silvic a intrat, luni, în dezbaterea Comisiei de Mediu şi a Comisiei de Agricultură ale Camerei Deputaţilor, forul decizional. Proiectul de lege este în procedură de urgenţă şi a fost adoptat săptămâna trecută de Senat, cu 92 de voturi „pentru”. Ministrul delegat pentru Ape și Păduri, Doina Pană, propune, prin altele, următoarele modificări aduse Codului Silvic:

– excluderea perdelelor de protecţie şi a păşunilor împădurite cu consistenţă mai mare sau egală cu 0,4  din fondul forestier;

– permiterea construcţiilor la 50 de metri faţă de liziera pădurii;

– reducerea obligativităţii statului român de a împăduri o suprafaţă de 2 milioane de hectare până în 2035 la un milion de hectare până în 2030.

Scăpăm din vedere, însă, că sărăcia muntelui e sărăcia tuturor, și asta au înțeles și investitorii americani din cadrul Camerei de Comerţ Americane din România (AmCham), care s-au arătat „profund îngrijoraţi” de faptul că schimbările din Codul Silvic nu vor descuraja defrişările ilegale, care au adus prejudicii de miliarde de euro şi ar putea să înrăutăţească situaţia românilor aflaţi în zonele predispuse la inundaţii şi alunecări de teren. Se pare că americanilor le pasă de pădurile din România mai mult decât nouă, indiferent dacă motivele lor sunt legate, sau nu, de investiții profitabile în țara noastră.

Așa cum părinții și bunicii noștri au intrat în istorie ca generația care ne-a lăsat moștenire un sistem economic incredibil de bolnav și o țară profund afectată de principiile comuniste, noi, cei tineri, vom intra în istorie ca generația care i-a lăsat pe cei puțini să distrugă natura și care nu a mai avut ce să lase moștenire copiilor și nepoților din următoarele decenii. Vom deveni generația criminală care a distrus pădurile și munții. Dacă nu conștientizăm ceea ce se întâmplă, istoria ne va judeca și ne va pune, pe toți, în aceeași oală. Iar istoria nu iartă niciodată.

 

   Citește și: BOR nu se lasă. Cum să-ți bați joc de un parc natural în numele Domnului

 

   Citește și: Domnilor guvernanți, vrem ÎNCHISOARE PE VIAȚĂ pentru cei care ne UCID!

 

   Citește și: SCRISOARE către GHIOLBANI. Stați acasă! Muntele nu are nevoie de voi

 

Comments

comments

2 Responses

  1. Iulian Iacoboaie

    Mi-a placut titlul acestui articol in mod deosebit. Ideea este ca istoria „ne condamna pe toti” Un studiu interesant pe care l-am gasit (o sa incerc sa revin cu sursa acestuia) avea ca idee faptul ca suportam consecintele (la scara palnetara) a poluarii de acum 20-30 ani. Este timpul de raspuns al ciclului planetar la interventiile noastre, ca specie. Efectele sunt dezastruoase si vedem asta in fiecare an. Ce o sa fie peste 20 de ani? Dar peste 30?
    Felicitari emunte.ro pentru calitatea articolelor. Este unul dintre putinele site-uri pe teme montane in care postez, pentru ca ….
    Inchei cu un mesaj simplu, care, zic eu, ar trebui sa dea de gandit:”oamenilor, respiram acelasi aer”.
    Iulian

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*