Un măgar care zbura pe distanța Comarnic-Braşov a fost surprins de televiziuni. Turiștii sunt uimiți și declară că noul mijloc de transport către munte e cel mai reușit proiect de infrastructură inițiat de Guvern.

Glumeam! Ați văzut vreodată măgari care zboară? Dacă da, probabil erau urcați într-un avion. Ideea pe care vreau să o aduc în atenția voastră e promisiunea ministrul Transporturilor, Ioan Rus, de a construi autostrada Comarnic-Brașov până în 2019. Şoseaua de mare viteză ar urma să preia traficul de pe DN1, blocat ori de câte ori românii au zile libere. Mica problemă e că autostrada cu pricina a fost promisă de toate guvernele din ultimii zece ani, dar, până acum, tot la stadiul de proiect a rămas. Și probabil așa va fi și în 2019, la cum se face infrastructura în România.

Rus a spus că noua șosea este ”o perspectivă realist-optimistă”. Bineînțeles că este! Cineva tot trebuie să promită frumos că următoarea plimbare cu preșul va avea un scop și că cele 12.000 de maşini care au plecat, după sărbători, din staţiuni de iarnă, nu vor ajunge 24.000 în anul inaugurării drumului.

Rușinea cifrelor

Noul an a venit încărcat de rușine. În 2015, autoritățile vor deschide, 10 sau 17 kilometri de autostradă, nici ele nu știu cât se va construi până la finalul anului. Comparativ, bulgarii vor inaugura 142 de kilometri de autostradă și alți 340 de kilometri de drum, potrivit Ziarului Financiar. Când au auzit ai noștri ce fac bulgarii, au declarat că nu vor fi 17 kilometri. Cei 17 s-au împuiat peste noapte și au ajuns la 37. Fascinant, incredibil, să vezi și să nu crezi! Dar nu vă imaginați 37 de kilometri ca o bucată întreagă de șosea. Ci un kilometru aici, doi colo, cinci dincolo. Ce? Vă trebuie mai mult? Domnule, pe vremea dacilor, era bine și așa, cu fărâmițe!

Din nefericire, suntem în 2015. În ultimele trei săptămâni, spre pârtiile de pe Valea Prahovei au mers 9.000 de mașini. Ce înseamnă asta? Un profit bunicel. Dintr-o altă nefericire, însă, numărul lor ar fi putut fi și mai mare, dacă autoritățile s-ar fi străduit măcar puțin să ajute turismul românesc. Uitați-vă la o altă zonă de la noi din țară care merită interes, să zicem, domeniul schiabil Șureanu – o mică Elveție la care poți ajunge numai dacă parcurgi un drum infernal. Am scris AICI mai mult.

Ne merităm soarta?

În 1920, delegaţia maghiară a tărăgănat semnarea Tratatului de Pace de la Paris, care ar fi dus la recunoaşterea Unirii Transilvaniei cu România. Şeful delegaţiei de la Budapesta, contele Albert Apponyi, a încercat, prin prezentarea a ample memorii, să inducă ideea că românii sunt o rasă inferioară, incapabilă să guverneze și să fie guvernabilă.

Pe undeva, există și o fărâmă de adevăr. Spre exemplu, să promiți ceva ce nu vei face, într-un secol în care oamenii sunt prea nemulțumiți să mai uite, dai dovadă de primitivism. Mai ales dacă ești persoană publică și vorbești, proțăpit în fața camerelor de luat vederi, despre situații care implică interesul public, așa cum e infrastructura.

Nu vă duceți acasă, dragi guvernanți, ci în pădure. Să vă mănânce urșii, în sos de vorbe goale și promisiuni deșarte!

 Citește și: Modele 2014. Iubitorii de munte, luați la țintă cu puștile lui Ceaușescu

 

 Citește și: Ați adormit?

 

 Citește și: Ale cui sunt pădurile și Roșia Montană

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*