La munte sau la mare? Ce alegeau românii în perioada interbelică

În vara lui 1928, revista ”Realitatea ilustrată” încerca să răspundă la o întrebare valabilă și în zilele noastre: ”În ce găsiți plăcere mai intensă: să vă cățărați pe piscurile ascuțite ale munților semeți, sau să vă cufundați trupul în valurile necontenite ale mării nesfârșite?”.

Aici, fiecare are răspunsul său. Jurnaliștii interbelici au încercat să ofere argumente pro și contra dintre cele mai sugestive, prin raportare la ce oferă turistului muntele sau marea, dar și ce eforturi va trebui să facă un turist pentru a cunoaște frumusețile celor două destinații de vacanță.

”Muntele e un prieten rece, marea e o amantă geloasă și pătimașă: ea nu-ți îngăduie împărțirea dragostei. (…) Marea se oferă; muntele e nepăsător: trebuie să te obosești, să te cațeri, să alergi spre a-i găsi frumusețea”, scriau jurnaliștii publicației.

Muntele te schimbă, marea nu

Deși articolul încearcă să se mențină pe o linie neutră, fără a favoriza una dintre destinații, autorul susține că frumusețile muntelui nu sunt accesibile oricui și că, în timp ce marea poate fi decor pentru oameni, muntele e mai mândru.

”Nimic nu se compară cu muntele îngundurat, care-și pierde fruntea în nouri. La fiece cotitură un aspect nou, încă mai frumos ca precedentul, adâncimea spăimântătoare a prăpăstiilor, sursurul pâraelor sau mugetul apei în profunzimi unde lumina nu pătrunde, stâncile ascuțile și lucii, codrii deși și tainici…”, mai scriau jurnaliștii ”Realității ilustrate”.

De asemenea, în articol se menționează și că, spre deosebire de mare, muntele transformă excursioniștii. ”Te pierzi în el! Acea tăcere solemnă, care te cuprinde, arată cât de mic e omul în fața firei mărețe. Muntele e neîntrecut!”, se mai nota în articol.

Mai jos aveți articolul integral din ”Realitatea ilustrată”, apărut în numărul din 11 august 1928: