Despre salvatorii montani se știe că sunt iubitori de înălțimi și că îți vin în ajutor atunci când muntele nu-ți mai e prieten. Mai puțin știute, însă, sunt abilitățile și munca din spatele acestei meserii.

Ce înseamnă să fii salvator montan și ce calități trebuie să ai pentru a fi un om de nădejde în caz de pericol sunt doar unele dintre subiectele pe care le-am discutat cu cei ce se ocupă de evaluarea salvatorilor montani. Și unde altundeva puteam vorbi despre activitatea de salvamontist decât la Padina, la sediu Școlii Naționale Salvamont, cu Mircea Opriș, președintele Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, și cu Ciprian Cândea, coordonatorul Dispeceratului Național Salvamont.

În România lucrează aproximativ 600 de salvamontiști, care se împart în două categorii. Aproximativ două treimi sunt voluntari, dar există și o categorie de salarizați. Cu toate acestea, remunerațiile sunt mici, comparativ cu efortul depus.

Traseul meseriei este unul sinuos, care începe, oficial, la 18 ani, atunci când un aspirant se poate înscrie la școlile de vară și de iarnă, care reprezintă studii obligatorii pentru a obține atestatul de salvator montan. Cu acordul părinților, aspirantul poate intra și mai devreme în ucenicie, la 16-17 ani, dar studiile îi sunt accesibile numai dacă are 18 ani împliniți.

eMunte.ro: Care sunt cele mai importante calități de care are nevoie un aspirant, pentru a deveni salvator montan?

Mircea Opriș: În primul rând, să îi placă muntele. În al doilea rând, într-adevăr, e nevoie de niște abilități. Nu îi putem cere să fie foarte bun pe cățărare, mai ales că unii dintre ei nu au, în zona natală, niciun perete de cățărare, însă noțiunile elementare sunt necesare. E ca în strungărie, fie că este strungar în Timișoara, fie că este strungar în București, trebuie să știe meseria de strungărie. Așa e și la noi. În meseria de salvator montan se pune foarte mare bază pe schi, pentru că ar fi impropriu spus ”salvator montan”, dacă schiază mai rău decât un începător. Sunt țări, de exemplu Franța, unde intrarea în școala care oferă atestatul de salvator de pistă este condiționată de un concurs de admitere, în care cei care se prezintă concurează contra un schior de talie mondială. Candidații pentru admitere în această școală au dreptul să fie învinși la maximum 8 secunde. Dacă nu intră în cele 8 secunde, respectivii nu sunt admiși în școala care să îi pregăteacă să fie salvatori de pistă.

Noi am încercat să strângem cureaua, mai ales că, pe an ce trece, domeniul schiabil din România crește. E nevoie de oameni care să stăpânească foarte bine schiatul, pentru că în sezonul de iarnă e nevoie de intervenția lor pe pârtii, unde se întâmplă multe accidente. Ponderea accidentelor la schi este foarte mare nu numai la noi în țară, ci în toată lumea, iar salvatorii montani trebuie să știe cum să intervină eficient.

eMunte.ro: Vorbeați anterior despre cunoștințe elementare. Care sunt aceste cunoștințe elementare și unde trebuie să fie învățate?

M.O.: Trebuie să aibă cunoștințe solide de geografie, de la geografia terenului pe care va activa, până la zonele unde se produc avalanșe, zonele pe unde se poate sau nu se poate trece pe timp de iarnă. Trebuie să știe să lucreze cu GPS, se învețe să adune multe informații de la un turist rătăcit sau accidentat, pentru a ști cum să ajungă repede la el. De asemenea, un viitor salvator montan trebuie să știe și aspecte medicale, pentru că medicul nu vine în vârf de munte. Noi avem și un manual pe care aspiranții îl pot lua de la noi, când vin la școală, sau de la formația salvamont la care a fost. Asta din punct de vedere al cunoștințelor. Apoi, ca să poată să vină la Școala Națională Salvamont și să își poată lua atestatul, candidatul trebuie să fi fost voluntar-aspirant o perioadă de aproximativ 2 ani la o echipă de salvatori montani. În acest timp, echipa respectivă îl învață pe aspirant cunoștințele de bază pentru salvare, mers pe munte, cam tot ce trebuie să știe un începător în această activitate. Dacă, după această perioadă, aspirantul demonstrează că are potențial și merită să fie cooptat în echipă, atunci e trimis la școlile naționale.

Ciprian Cândea: În acești 2 ani, el poate fi folosit la acțiuni de salvare, dar mai mult la acțiuni de prevenire, de marcare. Acțiuni ușoare, care nu implică tehnică, tehnologie sau situații în care i se pune viața în pericol. Dacă șeful de formație consideră că are formarea necesară, îl poate folosi și la transportul celor salvați, acesta fiind și cea mai ”înaltă” activitate la care poate participa.

eMunte.ro: Și dacă vine fără aceste cunoștințe elementare?

M.O.: Dacă un aspirant vine fără cunoștințe elementare, în cele 20 de zile cât durează cele două școli, de începători și avansați, nu pot să îl fac un salvator montan bun și un om care să iubească muntele. Nu am cum. Dragostea pentru munte trebuie să înceapă mai devreme, la 12-14 ani, nu după 18. De aceea, în procesul de formare al un voluntar-aspirant este foarte important rolul celui care îl selecționează, rolul șefului de serviciu. Dacă e un om cu simțul responsabilității, șeful de serviciu va vedea exact ce trebuie făcut cu aspirantul său și îl va explica tot ce trebuie să știe.

C.C.: Școala e axată numai pe salvare. Nu îi învățăm să schieze, ci cum să aplice ce știe pe acțiunea de salvare. Îl învățăm, de exemplu, să conducă akia. Noi îl învățăm, de exemplu, iarna, să schieze pe tură. El trebuie să știe să schieze pe pârtie, noi îl învățăm să schieze pe tură, pentru că o mică parte din acțiunea de salvare care are loc iarna pe pârtii presupune deplasarea pe schiurile de tură. Noi nu putem face o selecție generală, ar fi prea complicat, selecția se face pe plan local, iar la noi ajung doar cei care au abilitățile și calitățile necesare pentru a devenit salvatori montani atestați.

eMunte.ro: Înțeleg. Cum sunt evaluate aceste cunoștințe elementare, atât în zona în care voluntarul-aspirant este în perioada de formare, cât și la Școala Națională Salvamont?

M.O.: Pe plan local, un aspirant primește, de la echipa care îl are spre formare, tematica pe care trebuie să o parcurgă. Tot echipa din teritoriu îi testează diferite abilități, care sunt evaluate conform unei fișe, cu calificative. Aspirantul vine cu fișa aceasta la noi, iar în prima zi de școală facem o testare, să vedem dacă fișa este completată corect. Testarea este eficientă, pentru că, să zicem, dacă la cățărare are ”foarte bine” și la testare îl vezi cum abia urcă și mișcările sunt aiurea, își dai seamă că nu corespunde calificativul cu realitatea.

eMunte.ro: Și ce se întâmplă cu aspirantul în aceste situații?

M.O.: Ori îl trimitem acasă, ori îl ținem la școală, dar fără dreptul de a participa la examenele finale. Îl ținem și îl învățăm ceea ce trebuia să știe deja. După aceea, trebuie să facă o școală de începători, nu avem cum să rezolvăm altfel problema.

C.C.: Îl învățăm ce trebuia să învețe acasă și de la noi pleacă cu un bagaj foarte bun de cunoștințe. Ținem cont de faptul că se cheltuiesc niște bani pentru ca aspirantul să ajungă la Școala Națională Salvamont, bani pe care, dacă l-am trimite acasă, sunt pierduți. Ca să nu îi piardă, îi oferim alternativa să rămână în Școală, se face grupă separată cu el și îi trecem pe fișa de aspirant pregătirea pe care a făcut-o aici.

eMunte.ro: Dar cu salvatorii montani care au completat greșit fișa aspirantului?

M.O.: Nu am luat măsuri disciplinare în acest sens, până acum, pentru că astfel de cazuri sunt foarte rare. În mod normal, ar trebui să facem o informare asupra faptului, la Primăria sau la Consiliul Local care l-a trimis pe aspirant, și să îi spunem care este situația în care s-a prezentat cursantul, ca să ”îl ia puțin de guler” pe șeful de zonă. Nu am făcut acest lucru până acum pentru că și așa suntem foarte puțini, iar dacă scuturăm tare pomul, rămânem și mai puțini și nu mai putem acoperi zonele montane.

eMunte.ro: Vorbeați de faptul că se cheltuiesc niște bani pentru ca aspirantul să vină la Școala Națională Salvamont. Despre ce sume vorbim și cine dă acești bani?  

M.O.: În primul rând, trebuie spus că Serviciile Salvamont sunt organizate pe lângă Primăriile Locale sau Consiliile Județene, de asta există serviciul județean și serviciul local. Subvenționarea activității se face de către Consiliile Locale sau Județene, depinde de cine aparține fiecare Serviciu Salvamont în parte. În cele mai multe cazuri, costurile școlilor de vară sau iarnă sunt suportate de cei care i-au trimis pe participanți, angajatorii. Mai sunt, însă, cazuri în care Primăria sau Consiliul Județean respectiv ori nu au bani pentru a plăti școlarizarea, ori nu vor să le plătească salvatorilor montani aceste școli. Atunci suportă cheltuielile cel ce se prezintă la cursuri. Ca preț, ultima etapă pe care am organizat-o a costat 1.300 de lei, sumă în care sunt incluse cazarea, masa, onorariul instructorului, taxele de examen, absolut tot. În plus, cursantul poate folosi echipamentele și materialele tehnice aflate în dotarea școlii, deși, de obicei, ar trebui să vină cu echipamentul lui.

C.C.: Indiferent dacă este angajat ca salariat sau voluntar, angajatorii au obligația să îî trimită la școlarizare. Într-adevăr, taxele de școlarizare sunt, în prezent, 1.300 de lei, însă sumele se schimbă cam la 5 ani. Noi nu urmărim evoluția pieței ca să avem pentru fiecare etapă de instruire alte sume.

eMunte.ro: Ați menționat că, de obicei, un cursant ar trebui să vină cu echipamentul lui. Acest echipament este asigurat de angajatorul care l-a trimis la școlarizare, respectiv Consiliul Județean sau Local?

M.O.: Dacă e vorba de voluntari atestați, care vin pentru reatestare, da, dar dacă e vorba de un aspirant, nu îi se cumpără mai nimic. Dacă Primăria poate, ar putea achita niște cheltuieli, dar de obicei nu se întâmplă. Trebuie să vină cu echipamentul de acasă.

C.C.: El mai poate folosi echipamentul de la formație, dar, de obicei, nu se investește într-un aspirant, chiar dacă e foarte bun, pentru că acesta poate renunța după 2-3 luni la stagiul de pregătire, din proprie voință. Să bagi bani de la început într-un aspirant care poate renunța… nu e rentabil, mai ales că fondurile noastre sunt reduse și nu ne putem permite. Până nu ai o certitudine, nu se investește.

eMunte.ro: Am înțeles. Revenind la școlarizare, în ce consta obținerea atestatului de salvator montan?

M.O.: În primul rând, e vorba de niște studii obligatorii. Sunt două cursuri de vară, unul pentru începători și unul pentru avansați, dar și două cursuri de iarnă. Fiecare durează cam 10 zile. După fiecare curs se dă un examen, care constă într-o probă teoretică, pe sistem grilă, una practică, pe teren, și una medicală. Nota minimă de absolvire este nota 7. De această notă depinde intrarea la cursul superior, fiindcă aspiranții cu note mai mici de 7 nu pot fi admiși la cursul pentru avansați. După patru cursuri, două de începători și două de avansați cu examenele luate, atunci un aspirant poate să participe la un examen de atestare. În urma examenului de atestare se obține un document care conferă dreptul de a lucra în Salvamont. Fără acest act, nu se poate lucra. Apoi, cu atestatul luat, un salvator montan poate participa la un concurs pentru un post într-o echipă Salvamont. Dacă obține intrarea acolo… depinde de zona care organizează concursul. De obicei, sunt mai mulți candidați decât posturile disponibile, iar toți cei care participă sunt atestați. Dacă un salvator montan primește locul, poate deveni salarizat, evident, dacă există această posibilitate.

eMunte.ro: Cât timp este valabil atestatul?

M.O.: 3 ani. Din 3 în 3 ani, salvatorul montan trebuie să facă o reatestare, înainte să îi expire ultimul atestat luat. Fără atestat, salvatorul montan pierde dreptul de liberă practică, iar dacă este angajat, își poate pierde locul de muncă.

eMunte.ro: Și ce presupune reatestarea?

M.O.: Un examen care durează cam 2 zile, cu o probă teoretică și una practică, examenele dându-se aici (la Școala Națională Salvamont – n.r.), la finalul fiecărei școli de vară și iarnă. Dacă printre cei care trebuie să își ia din nou atestatul se află persoane care nu pot veni la sesiunile respective sau au alte probleme care îi împiedică să vină pentru reatestare, noi mai organizăm niște etape de reexaminare, pe care le anunțăm din timp, să vedem câți se adună, pentru că, evident, nu se poate face o școală sau nu pot ține examenele de atestare pentru 2 inși.

C.C.: Se adună o comisie și trebuie să ai un anume număr de participanți, altfel sesiunea de reexaminare nu se poate ține.

eMunte.ro: Spuneați mai devreme că, dacă există posibilitatea, un salvator montan poate deveni angajat. De ce depinde departajarea salariat – voluntar, sunt anumite cerințe care separă un statut de altul?

M.O.: De precizat că, în România, sunt aproximativ 600 de salvatori montani, dintre care numai 200 sunt plătiți. Restul sunt voluntari nu pentru că nu ar avea atestat, pentru că își iau atestatul după perioada aceea de 2 ani în care sunt rodați la diverse echipe Salvamont, sunt voluntari pentru că nu există fonduri pentru a fi plătiți. Voluntarii care fac parte din echipele Salvamont, adică cei care au făcut școlile de instruire și și-au luat atestatul, lucrează și au aceleași drepturi ca cel angajat, numai că nu sunt plătiți. Beneficiază de echipament, diurnă la deplasări, mai primesc o indemnizație de periculozitate, dar nu primesc salarii, pentru că, potrivit legii voluntariatului, salarizarea nu este permisă.

C.C.: Salarizații și voluntarii sunt pe aceeași treaptă din punct de vedere al drepturilor și obligațiilor. Singurul lucru care diferă este faptul că voluntarii nu sunt plătiți.

 

   Citește și: Proiect unic în munții din România, demarat de salvamontiști

 

   Citește și: Istoria Salvamontului în România: 45 de ani de reglementări legislative și 108 ani de acțiuni de salvare

 

   Citește și: FOTO: Ce vom putea vedea în primul muzeu al alpinismului din România

 

Comments

comments

One Response

  1. florea

    Ai dreptate Razvan in tot ce spui.Acest presedinte Opris ar trebui mai intai sa-si vada problemele din ograda lui si apoi sa spuna de altii-(jandarmi montani) ca nu stiu in Bucegi unde e Mecetul Turcesc ,de parca salvamontistii din acea zona stiu .De 3-4 ani incoace jandarmii montani au solutionat majoritatea problemelor turistilor,despre salvamontisti nu s-a mai auzit nimic,pana anul trecut in decembrie ,ca au primit dotare de 500 000 lei cu care vor interveni „oriunde si in orice conditii”.Vorbe spuse de mai marii judetului.Adevarul este ca „vor interveni”-poate in anii urmatori -asa ca turistul in necaz tot de jandarm va avea parte pentru ajutor. Sa-si vada de treaba lor ansmr-istii ,ca doar fac o afacere pentru ei si atat,altii sint adevaratii oameni de munte

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*