INTERVIU cu Cristian Tzecu, membru al primei expediții românești pe Annapurna: ”Nu opinia publică mă interesează”

Prima expediție exclusiv românească pentru cucerirea vârfului Annapurna din Himalaya a început la sfârșitul lunii martie și se va încheia la sfârșitul lunii mai. Fără mască de oxigen și fără șerpași care să-i ajute, Cristian Tzecu, Zsolt Torok, George Porancia și Cătălin Neacșu vor încerca să ajungă pe vârful de 8.091 de metri, cu un steag semnat de persoanele cu dizabilități din Timișoara.

Înainte de a pleca în expediție, Cristian Tzecu a stat de vorbă cu noi și ne-a povestit despre frumusețea muntelui, despre prietenii lui din Timișoara cărora vrea să le poarte semnăturile cât mai sus, dar și despre riscurile care îi așteaptă pe cei patru alpiniști în încercarea lor de a cuceri unul dintre cei 14 ”optmiari” din lume.

eMunte: De ce ați ales să mergeți de Annapurna, știind că este un munte foarte periculos? Sau tocmai aceasta este provocarea?

Cristian Tzecu: Problema stă în felul următor: eu am umblat mult cu Zsolt Torok, suntem prieteni la cataramă, am făcut mulți munți faini împreună. Anul trecut eu n-am putut pleca și a fost el pe Nanga Parbat. A fost primul optmiar, a fost o mare realizare și el a venit cu ideea de Annapurna. Pe de altă parte, okay, e periculos, dar nu mă duc pentru că e periculos, ci mă duc pentru că e un munte cu o istorie frumoasă, știind că acesta este primul optmiar atins de către om. E un optmiar, un vârf serios! Nu m-aș lega atât de faptul că este un munte periculos, ci de faptul că este un munte interesant, un munte frumos, special și care merită urcat.

eMunte: Ați mai urcat pe un optmiar?

C.T.: Da. Pe Cho Oyu și pe Vârful Central Shishapangma. Atenție, Shishapangma are vârful principal, care este mai înalt decât cel central!

eMunte: Este prima expediție românească pe Annapurna. Sentimente deosebite?…

C.T.: Români au mai fost. Adică Horia Colibășanu. Horia a ajuns pe vârf. Horia s-a lipit la alte expediții, a fost împreună cu străini. Noi o să fim noi cu noi, și asta dă un alt sentiment, faptul că români cu români își unesc puterile ca să ajungă pe vârf. Și, da, nu avem nici șerpași care să ne ajute și vom fi doar noi, românii. Deci asta înseamnă expediție românească.

eMunte: La ce dificultăți vă așteptați în timpul expediției?

C.T.: Există riscuri prevăzute și neprevăzute. Un risc prevăzut este acomodarea cu lipsa de oxigen, iar noi nu o să avem oxigen suplimentar. Am mai făcut chestia asta, știu ce înseamnă să respiri aer foarte rarefiat, și pentru asta lăsăm organismul să se obișnuiască. Este frigul. Am pățit, la Cho Oyu, să suferim, de frig, foarte rău în ziua de vârf. Este deshidratarea, pentru că sus, la altitudine, trebuie să bei foarte multă apă sau ceai. Riscurile care nu țin de noi și pe care nu le putem prevedea ar fi, în primul rând, căderile de gheață, de zăpadă sub formă de avalanșă, și ar fi partea cu vremea. Însă, față de acum niște ani, noi o să beneficiem, ca toate expedițiile din Himalaya, de o prognoză specifică zonei și sperăm să aibă o acuratețe cât mai bună, ca să știm când să înaintăm și când să ne cuibărim mai bine în zăpadă.

eMunte: Vizavi de partea umanitară, credeți că opinia publică e sensibilă la mesajul pe care vreți să-l transmiteți ducând pe vârf steagul cu semnăturile persoanelor cu handicap?

C.T.: Mie mi se rupe de ce zice opinia publică, deci nu pentru opinia publică o fac. Prietenii mei sunt din Timișoara, eu sunt din Timișoara, mi se rupe de opinia publică. Eu vreau, pentru acești oameni pe care îi respect, să duc semnăturile lor cât mai sus și, în felul acesta, ei își capătă încrederea în ei. Le-am mai dus steagul cu semnături și pe alte vârfuri, și pentru ei a contat foarte mult și cred că în continuare o să conteze. Deci nu opinia publică este cea care pe mine mă interesează în această etapă. Ce mă interesează este ca mesajul lor, cauza lor să fie aflată și de alți oameni, care să-i privească așa cum vor ei, cu respect, nu cu milă. Încerc, prin chestia asta, să le fac cunoscută lupta în rândul altor persoane care nu se confruntă cu dizabilitatea, pentru că, în cercul lor de persoane cu dizabilități sau de persoane care sprijină astfel de oameni, ce fac ei este arhicunoscut și unul din președintele acestei asociații a câștigat Gala Persoanelor cu Dizabilități, organizată de TVR, ceea ce este o chestie foarte tare.

Cristian Tzecu este alpinist și fotograf și a urcat, până acum, pe două vârfuri de peste 8.000 de metri altitudine. Annapurna va fi cel de-al treilea optmiar din palmaresul său și bănuim că nu se va opri aici. Fotografiile sale pot fi văzute pe site-ul său momente.ro și pe pagina sa de Facebook.

Comments

comments