Are 22 de ani, multă voință și un program constant de antrenament. Numele său e Andrei Grațian Sovereșan, este pasionat de trail-running și speră să prindă podiumul la Runsilvania Tour 2014. Noi am vorbit cu el despre alergarea montană, despre dificultatea unor trasee și despre motivația sa în a alerga.

eMunte.ro: Cum te pregătești pentru competiția Runsilvania Tour? Care e programul tău de antrenament?

Andrei Sovereșan: Sunt la început de drum în ce privește alergarea, și, deocamdată, antrenamentele mele constau în alergări zilnice, asta dacă este posibil. Programul de alergat îl am destul de variat. Fiind student, încercam să alerg între cursuri sau la sfârșitul zilei, pe cât posibil prin pădure, evitând cât mai mult asfaltul.

eMunte.ro: Cum ți se par traseele de la Runsilvania Tour?

A.S.: În momentul de față, pot spune că am alergat pe toate traseele competiților din turneul RunsilvaniaTour, asta pentru că, pe lângă cele două etape (NightRace Rimetea și SkyRun Borșa), am participat și anul trecut la WildRace Răchițele și Făget Tour. Din acest motiv, pot să afirm că fiecare traseu are ceva aparte. Traseul de la SkyRun a fost cel mai frumos traseu pe care l-am alergat în acest turneu, chiar dacă dificultatea parcurgerii lui a fost destul de ridicată. Traseul de la etapa de noapte a fost și el destul de greu, asta probabil mai mult din cauza condiților meteo și oarecum a întunericului. Pe scurt, traseele pot fi parcurse de absolut oricine, indiferent de pregătirea fizică pe care o are.

eMunte.ro: Cum sunt ceilalți concurenți?

A.S.: Cu timpul și cu participarea la alte competiții, ceilalți concurenți mi-au devenit prieteni. Toți avem aceeași pasiune și atunci ne putem înțelege. Și, în plus, ne ajutăm foarte mult între noi.

eMunte.ro: Te așteptați ca ceilalți concurenți să fie mai bine sau mai slab pregătiți de concurs?

A.S.: Mulți dintre ei sunt destul de bine pregătiți, unii chiar mai bine pregătiți decât mine și tocmai din cauza asta următoarele etape or să fie destul de antrenante pentru stabilirea clasamentului final.

eMunte.ro: Comparativ cu alte competiții la care ai participat, cum ți se pare turneul Runsilvania? Ce are în plus față de alte concursuri de alergare montană?

A.S.: Turneul RunsilvaniaTour mi se pare destul de interesant, dat fiind faptul că, dacă nu mă înșel, este cel de-al doilea eveniment care înglobează mai multe competiții într-un turneu, cu un clasament final, după Carpathian*Man din România. Turneul RunsilvaniaTour combină alergarea de trail pe timp de noapte, cu alergările pe poteci și drumuri forestiere, cu cățăratul pe stânci și cu alergarea prin peșteri, deci, o alergare complexă, exact pe gustul meu.

eMunte.ro: Care crezi că sunt șansele tale să câștigi Runsilvania Tour? Ce loc te aștepți să scoți?

A.S.: Șansele să câștig nu cred că sunt așa mari, după cum spuneam, sunt alți alergători mult mai pregătiți decât mine. Încă de când am auzit de ideea turneului, mă așteptam la o clasare în primii 10. Momentan, sper să fiu în primii 3.

eMunte.ro: Ce anume te motivează să alergi?

A.S.: Cred că cel mai motivant lucru pentru mine este că eu pot să fac ceea ce mulți nu pot, și aici mă refer, în special, la persoanele cu handicap locomotor sau bolnave.

 

   Citește și: TOP 10 pantofi pentru alergarea montană

 

   Citește și: Care sunt alimentele cele mai bogate în carbohidrați, recomandate alergătorilor

 

   Citește și: Patru alergători pe care ar trebui să-i urmărești pe Facebook

 

Comments

comments

One Response

  1. Mariolina

    Nu la asta ma refeream. Voiam sa zic ca, daca ai fi liocut intr-un oras de provincie, nu ti-ai fi permis din 2-300 de euro salariu sa vezi toata tara si frumusetile ei, nu ai fi avut trenuri la fiecare 2 ore spre munte. Pana acum un an locuiam si eu in provincie si nu prea imi permiteam sa ma sui in tren sambata dimineata, sa cobor la Busteni, sa urc pana la Omu pe la Malaiesti iar seara sa fiu inapoi acasa, ca acum. Bucurestiul, cu bune, cu rele, ne da posibilitatea materiala de a face aceste calatorii, altfel, degeaba e tara frumoasa, daca in primul rand trebuie sa supravietuiesti si abia apoi sa te bucuri de ea. Iar cand muncesti pe te miri ce si mai nimic, normal ca toate ti se par gri, inclusiv tara. Cate am vazut din tara asta (ca sa nu zic si in afara ei) in acest an, as fi vazut in ani intregi daca ramaneam in provincie.

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*