INTERVIU. Alex Găvan: Mi-am zis că, dacă reușesc să ajung după bolovan, aș putea avea o șansă de supraviețuire

Pe 25 aprilie, Alex Găvan se afla în Tabăra de Bază. Se odihnea câteva zile, pentru a începe ascensiunea pe Lhotse. Stătea în cort și citea când, deodată, pământul a început să se cutremure. A fugit din cort ”pentru o șansă la supraviețuire”.

În dimineața zilei de 25 aprilie, un cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter s-a produs în Nepal. Seismul a avut 17 replici și a provocat mai multe avalanșe. Una dintre avalanșe a lovit Tabăra de Bază de pe Everest/Lhotse, în care se afla și Alex Găvan. Alpinistul a fost nevoit să ia mai multe decizii pentru a-și salva viața, după care a ajutat, constant, la căutarea și, unde se putea, salvarea celor surprinși de avalanșă.

”Dezastru uriaș. Am ajutat la găsirea și salvarea victimelor prin uriașa zonă devastată. Mulți morți. Și mai mulți grav răniți. Și mai mulți vor muri dacă nu vom fi ajutați de elicopter”, a scris, pe Facebook, Alex Găvan, la câteva ore după ce avalanșa a lovit tabăra.

eMunte.ro a discutat cu Alex Găvan despre reacția sa în momentul cutremurului, despre atitudinea celor care se aflau în Tabăra de Bază, despre operațiunile de salvare, dar și despre ”comercializarea Everestului”.

Eram în Tabăra de Bază, citeam, când…

Când s-a produs cutremurul și, apoi, avalanșa, alpinistul de altitudine era în cortul său din Tabăra de Bază. Alex Găvan se afla între două ascensiuni – terminase partea de preaclimatizare și se odihnea câteva zile, pentru a începe ascensiunea propriu-zisă.

”Imaginați-vă că stați în sacul de dormit, citiți, sunteți în Tabăra de Bază, care este considerată cel mai sigur loc de pe tot muntele, când brusc, ghețarul începe să tremure. Realizez că este un cutremur de magnitudine foarte mare. Mă așteptam ca ghețarul să crape, să se desfacă o crevasă, iar eu să pic cu cortul înăuntru”, rememorează alpinistul.

Unde să te adăpostești de avalanșă?

Alex știa că, atunci când în mare se produce un cutremur, acesta e urmat de un tsunami; pe munte, echivalentul este o avalanșă. De obicei, în Tabăra de Bază, avalanșa ar putea să vină fie dinspre Nuptse, fie dinspre culmile vestice ale Everestului. Pe 25 aprilie, avalanșa a venit dinspre Pumori, care este un munte diametral opus de locul din care statistic ar putea să fie lovită Tabăra de Bază.

”În secunda doi după ce cutremurul s-a oprit, am deschis repede cortul și m-am uitat de unde vine avalanșa. Am văzut un zid alb, fantastic, imens, care venea spre mine. De ce zic fantastic – pentru că ningea ușor și crestele munților nu puteau fi zărite. Practic, orizontul care se întindea în fața mea era un zid alb, care se apropia vertiginos și despre care știam că poate să atingă, din primele 10-15 secunde până la oprire, o viteză de 170 km/h”, ne povestește Alex.

În acel moment, alpinistul s-a încălțat și a încercat să găsească un loc unde să se adăpostească de ”marea de alb”.

” Lângă cortul unde noi luam masa era un mare bolovan, 15 metri înălțime, 5-6 metri lățime, ceva foarte masiv și foarte greu. Și mi-am zis că, dacă reușesc să ajung după bolovan, aș putea avea o șansă de supraviețuire. Fugind spre respectivul bolovan, m-am întors spre avalanșă. Probabil nivelul adrenalinei s-a ridicat foarte mult, pentru că am simțit timpul cu încetinitorul. Simțurile mi se ascuțiseră și am început să văd consistența respectivului zid alb care venea către mine, cât de compact era. Ce am observat era că înspre mine nu venea acea zăpadă compactă, care, dacă te împresoară, ești ca în coșgiuc, ca în ciment, și nu mai poți să faci nimic, ci este partea finală”, mai spune alpinistul.

Deși nu este la fel de periculoasă ca și corpul principal al avalanșei, trena presupune niște riscuri. Mai exact, conține miliardele de particule pe care nu ai cum să nu le inhalezi și poți muri sufocat.

”Atunci am luat o o altă decizie. Cu câțiva metri înainte de bolovan, am cotit-o spre cortul în care luam masa. Ca să te adăpostești de o avalanșă în cort poate să pară o decizie cel puțin ciudată. Ei bine, eu cred că această decizie mi-a salvat viața”, ne spune Alex.

Sunteți siguri că…

După ce avalanșa care a lovit Tabăra de Bază s-a încheiat, au apărut și primele zvonuri despre oameni aflați sub zăpadă. În următoarele 24 de ore, unii dintre cei care se aflau în zonă s-au organizat în echipe și am început operațiunile de căutare.

”Am cărat oameni spre un punct medical improvizat, unii dintre ei au supraviețuit, alții nu. Era o persoană care avea o parte din calotă spartă. Imaginați-vă cum e să cărați pe ghețar, 300-400 de metri, o persoană care nu se poate mișca, pentru care fiecare zdruncinătură poate fi un risc de moarte, în cazul în care ea nu e deja moartă. Pentru a căra un singur om e nevoie de 10-12 oameni”, adaugă alpinistul român.

”Țin minte că ne-am apropiat de un alpinist căzut care avea deja o mască de oxigen pe față și lângă el era o formă înfășurată într-o foaie de cort. Fiind foarte optimist, i-am și enervat pe colegii mei întrebând de trei ori «sunteți siguri că omul ăla…» și mi-au zis «da, pentru el nu se mai poate face nimic, trebuie să ne ocupăm de acesta»”, explică Alex, în timp ce reface filmul evenimentelor.

A doua zi a început evacuarea răniților cu elicopterul: peste 50 de oameni din Tabăra de Bază, după care, în următoarele 3 zile, au fost evacuați cei prinși în Taberele 1 și 2, pentru că ruta dintre tabere nu se mai putea practica. Din Taberele 1 și 2 au fost coborâți 100-150 de persoane.

”Am evacuat cu prioritate cazurile grave, adică, dacă cineva avea o mână ruptă, mergea pe jos”, mai spune alpinistul.

Erau turiști, nu montaniarzi

Unul dintre lucrurile care l-a marcat cel mai mult pe Alex Găvan în această operațiune de salvare a fost faptul că foarte multă lume din Tabăra de Bază stătea pe margine și făcea poze.

”Anul acesta erau 800 de oameni (n.r. – în Tabăra de Bază). Această avalanșă a ras 2/3 din Tabăra de Bază, iar în aceste  operațiuni de salvare foarte puțină lume s-a mobilizat și unul dintre motive poate fi comercializarea care se întâmplă pe Everest în ultimii ani. Sunt oameni, în proporție de 99%, care au oxigen suplimentar și șerpași și nu au neapărat treabă cu ceea ce înseamnă performanță, alpinism, fairplay, sportivitate. Acești oameni vin pe Everest fără să se gândească la modul în care vor să urce muntele, fără să se gândească să-l urce într-un mod cinstit, ci pur și simplu vor să atingă vârful cu orice preț, chiar și călcând peste cadavre. Oamenii ăștia erau niște turiști, nu erau montaniarzi, și s-au blocat (n.r. –în fața tragediei)”, declară Alex.

Citește și: Alex Găvan, despre Everest și Dhaulagiri: ”Un optmiar nu se urcă cu orice preț”

Întrebat dacă, după acest eveniment, ar trebui să facă schimbări în ceea ce privește comercializarea Everestului, alpinistul ne-a spus că nu vede, în următorii ani, o schimbare fundamentală de abordare a ascensiunilor pe ”acoperișul lumii”.

”O să supăr multă lume, dar cred că 90% din cei care urcă pe Everest nu au înțeles nimic din dezastrele anterioare și nu văd, în următorii câțiva ani, o schimbare fundamentală de abordare a ascensiunilor pe Everest. În momentul de față, acolo este vorba, în proporție covârșitoare, de ego al clienților și de lăcomia ghizilor. Și într-un fel este vorba și de traiul pe care și-l fac localnicii. Problema este mult mai complexă. Ceea ce trebuie să se întâmple este ca pe Everest să ajungă oameni care și-au câștigat «dreptul» de a urca pe Everest. Everestul nu îl cucerești, trebuie să-l meriți, prin experiențele tale anterioare. Majoritatea acestor turiști, dacă să spunem, în secunda doi, ghizii lor ar dispărea, la 8.000 de metri, ei ar muri acolo. Nu au capacitatea de a se descurca singuri într-o situație limită, mai ales că, în prezent, ca să ajungi pe Everest, ai nevoie doar de bani, nu de experiență, nu de maturitate, nu de atitudinea mentală potrivită. Probabil acesta e unul dintre motivele pentru care în Tabăra de Bază atâta lume nu a dat o mână de ajutor, când încă erau oameni sub zăpadă. De ce? Pentru că ei nu aveau background potrivit ca să poată să facă lucrul acesta. O să spuneți «da, dar e suficient să fii om». Da, adevărat, dar în momentul în care un cutremur de 7.9 te lovește, după care vine o avalanșă absolut devastatoare, unii oameni se pot bloca. Ca să nu te blochezi, să fugi și să te adăpostești, trebuie să ai ceva în spate, să nu vii de nicăieri, totuși”, a susținut alpinistul.

Citește și: Ce a scris alpinistul Alex Găvan pe Facebook, cu o zi înaintea cutremurului din Nepal

De asemenea, Alex a povestit că, imediat după ce s-a terminat avalanșa, un doctor și-a făcut bagajele și-a plecat împreună cu șerpașul lui.

”A spălat putina, cum spune românul, în momentul în care erau oameni sub zăpadă”, amintește Găvan.

Succesul unei expediții e să te întorci viu

Până acum, românul a încercat de trei ori să urce Lhotse și spune că va mai încerca, în același stil caracteristic (fără oxigen suplimentar și porteri de altitudine), fără a menționa, însă, când va reveni în Nepal. Totodată, susține că i se par inadmisibile deciziile unor alpiniști care au vrut să-și continue ascensiunile în zilele imediat următoare cutremurului din 25 aprilie.

”În momentul în care a fost avalanșa și muriseră 19 oameni și erau mii de morți în Nepal, peste 6.000 la momentul acela, se gândeau la modul cel mai serios să continue ascensiunea. Mie asta mi se pare o chestie absolut de neimaginat, este inadmisibil. Când trebuie să urci, trebuie să urci, când trebuie să faci alte lucruri, trebuie să faci alte lucruri. Eu am considerat că nu mai era cazul de urcat, chiar cu câteva zile înainte să se închidă muntele, ci era cazul de acționat în direcția asta, de a putea să faci ceva pentru oamenii aceștia, fiecare după cum putem”, susține Alex.

Alpinistul ne-a mai spus că el nu consideră expediția de pe Lhotse ca fiind un eșec în activitatea sa, dar este un eșec pentru cei care se aflau acolo numai de dragul de a cuceri muntele.

”Pe când muntele nu poate fi cucerit. Tot ce poți să cucerești e, după cum îmi place mie să spun, încă unul dintre munții tăi interiori, care probabil sunt mult mai mulți, mult mai înalți, mult mai mari decât cei din afară. În momentul în care mă retrag de pe munte de peste 8.000 de metri am argumente foarte puternice pentru care fac lucrul ăsta. Argumente cu care nu sunt dator să mă justific nimănui – partea de siguranță nu este niciodată negociabilă. Succesul unei expediții e să te întorci viu, vârful e un bonus”, a conchis Găvan.

”Joy for Nepal”

După ce situația dinTabăra de Bază s-a mai calmat, alpinistul de altitudine a început un proiect prin care să ajute victimele cutremurului. Astfel, pe 19 mai, a demarat campania „Joy for Nepal” (Bucurie pentru Nepal). Scopul acestui proiect este de a strânge fonduri pentru reconstrucția Nepalului, după ce cutremurul din 25 aprilie a devastat orașe și comunități întregi. Un sms  la 8826, în valoare de 2 euro, sau o donație pe alexgavan.ro/nepal poate fi de ajutor în aceste momente. Mai multe despre campanie am scris AICI.

”Salut bucățica de sacru care sălășluiește în fiecare dintre voi”.

Comments

comments