FOTO. Ciprian Pătraşcu, al cincilea român în Antarctica, despre supravieţuirea la -40°C

Clujeanul Ciprian Pătraşcu este cel de-al cincilea român care a reuşit să ajungă pe cea mai înaltă culme a Antarcticii, Vârful Vinson (4.897 de metri). Ce contează cel mai mult pe munte? Cum gândești.

Ciprian Pătraşcu se poate lăuda, la cei 37 de ani aă săi, că este primul alpinist clujean care a reușit ascensiunea celui mai înalt pisc al Antarcticii. Expediţia sa la Polul Sud a avut loc între 22 noiembrie şi 8 decembrie 2014, iar Ciprian a fost alături de alţi şase împătimiţi ai muntelui: un nepalez, un canadian, un olandez, un australian şi doi americani.

Despre supraviețuirea la -40°C, clujeanul spune că, pe lângă o alimentaţie potrivită și pregătire fizică, e nevoie și de pregătire mentală, aceasta din urmă fiind cea mai importantă.

”Cum gândeşti contează cel mai mult. Partea fizică e singurul element pe care poţi să-l controlezi, în rest, pe munte, nu poţi controla nimic. Controlul psihicului depinde foarte mult de cei şapte ani de acasă. Spre exemplu, când eram mic, nu am fost niciodată răsfăţat. Tot timpul trebuia să câştig ceea ce primeam. Diferenţa între reuşita şi eşecul unei expediţii depinde şi de cum eşti capabil să faci un bagaj în cât mai scurt timp posibil“, a spus Ciprian Pătraşcu pentru ziarul Adevărul.

Planul de aclimatizare

Orice ascensiune se face cu multă răbdare şi atenţie la cum răspunde corpul la condiţiile de altitudine. Iar pentru a reuși, Ciprian a respectat toate cerințele unei bune aclimatizări. Mai ales că, în cele trei luni de vară polară (din decembrie până în februarie), temperaturile se situează între -30 și -40 de grade Celsius.

”Se merge pe principiul «cash-high and sleep low» («du-ţi proviziile sus şi dormi jos»). Asta înseamnă că, între două baze aflate la altitudine, în prima zi să îţi duci sus o parte din provizii şi din echipament pe care le îngropi în zăpadă, urmând să cobori la baza de jos să dormi. Iar zilele următoare, în funcţie de vreme, urci cu restul echipamentului ca să instalezi noua bază. Acest principiu se repetă, de fiecare dată, între două baze la altitudine de cel puţin două ori, în funcţie de condiţiile meteo, reacţia organismului la altitudine şi la lipsa de oxigen“, a declarat alpinistul.

Expediția, de la Union Glacier, la Vârful Vinson

Pentru expediția sa, Ciprian a zburat cu avionul din Chile până la baza Union Glacier a Antarcticii. Avionul l-a lăsat la o altitudine de aproximativ 2.000 de metri şi i s-a spus că peste 10-14 zile, dacă e vreme bună, se va întoarce după el. De aici, muntele de urcat se află la 200 de kilometri, cam o oră de zbor.

Expediția nu a fost lipsită de palpitații.

”Pentru prima oară de când urc pe munţi am simţit ce pot înseamna crevasele. E ca o ruletă rusească. Se moare foarte mult pe crevase. La un moment dat, eram trei în coardă. Primul s-a oprit să facă nişte poze, eu mă îndreptam spre el. În coardă, în spatele meu era un alpinist foarte experimentat. M-am dus spre cel care făcea poze, am auzit un sunet, m-am oprit o secundă şi a început să pârâie gheaţa sub mine. Am auzit din spate: «run!» (n.r. fugi!). Şi am luat-o la fugă, iar cel din spate după mine, oprindu-ne după aproximativ 100 de metri transpiraţi şi cu pulsul 200. Am început să râdem şi să facem glume legate de senzaţiile tocmai trăite”, își amintește Ciprian.

În ziua de vârf, alpinistul clujean s-a gândit la experienţa ratată din Alaska, unde s-a aflat la doar două ore de pisc, dar din cauza unei furtuni de zăpadă a fost nevoit să se întoarcă. Mai ales că, la trei-patru ore de mers, a început să sufle un vânt puternic, iar temperatura a scăzut brusc la -40°C.

”Nu-mi simţeam picioarele în timp ce mergeam. Ne-am oprit. Apoi ghidul s-a întors spre noi şi ne-a zis: «Mai mergem 10 minute, dacă nu se schimbă vremea, vom fi nevoiţi să ne întoarcem». Unuia dintre coechipieri i-au dat lacrimile. Dar am avut noroc şi în minutele următoare vântul s-a oprit şi vremea s-a îmbunătăţit, temperaturile revenind la -30, -32 de grade Celsius, acceptabile pentru continuarea ascensiunii. Am trecut de la agonie la extaz. Atunci am ştiut că, deşi mai erau trei-patru ore de urcat, vom reuşi. Au fost cele mai frumoase ore de pe munte, pentru că poţi să te bucuri în timp ce se întâmplă ceva. În viaţă, în general, te bucuri după, nu în timpul experienţei“, a explicat Ciprian.

De la camarazii săi de la Polul Sud a învăţat că ”totul e gata când e gata“, adică aventura s-a terminat când a coborât întreg de pe munte. Şi că, după o escaladare, timpul curge altfel şi viaţa e, cumva, mai intensă, potrivit aceleiași surse.

”E o senzaţie de libertate pe care o simt acolo sus, pe munţi, o senzaţie pe care nu o simt nicăieri altundeva“, a mărturisit clujeanul.

Ce alte vârfuri a atins Ciprian Pătrașcu

Ciprian Pătraşcu are şi alte ascensiuni reuşite ca: Vârful Aconcagua (6.962 de metri), în 2011, împreună cu alpinistul român Vasile Cipcigan (fost şef formaţie Salvamont-Salvaspeo Cluj), Vârful Mont Blanc (4.810 de metri) în august 2013, în cadrul unei expediţii româneşti din care au mai făcut parte şi alpiniştii Adrian Vălean şi Vlad Căpuşan, respectiv vârful Elbrus (5.642 de metri) în august 2014, alături de alpinistul român Mihnea Prundeanu. După expediția de la Polul Sud, a devenit cel de-al cincilea român – după Ticu Lăcătuşu (în anul 2001), David Neacşu şi Zsombor Tulit (în anul 2009), Crina Coco Popescu (în anul 2011) – care reuşeşte să escaladeze cel mai înalt vârf al Antarcticii.

Mai jos aveți câteva fotografii din expediția alpinistului clujean la Polul Sud: