Tunelul Izvor din Bucegi: Cale ferată, depozit de armament, oseminte de la 100 de muncitori

Despre Munții Bucegi circulă numeroase povești care de care mai fantastice, iar Muntele Păduchiosu nu face notă discordantă. Masivul adăpostește înăuntrul său tainele nedezlegate ale tunelului Izvor, un proiect antebelic ambițios.

La vremea construirii, prea puțini localnici știau, cu adevărat, ce se întâmpla acolo. Astăzi, localnicii aceia sunt, deja de multă vreme, în lumea celor veșnice, iar dacă au spus tainele mai departe, ele au fost deformate și înflorite, astfel că ne-am ales cu povești despre care nu putem spune nici că sunt adevărate, nici că sunt plăsmuiri. Printre altele, ca în tunel ar fi fost lăsate o locomotivă, un vagon, armament, dar și osemintele a circa 100 de oameni.

Proiectul și Primul Război Mondial

În 1913, conducerea CFR a stabilit să se execute o legătură directă între stațiile Titu și Sinaia, pe ruta Târgoviște, Pietroșita și Moroieni. Scopul lucrărilor era acela de a descongestiona nodurile de cale ferată București și Ploiești, dar mai ales pentru a scurta ruta spre Predeal.

În acest sens, CFR a încheiat un contract cu firma renumitul inginer Julius Berger, care urma să construiască linia de cale ferată dintre Pietroșița și Sinaia. Pentru a face traseul posibil, firma lui Berger a decis construirea unui tunel de 5.918 metri, care să străpungă versantul din Bucegi. Construcția a fost demarată în luna ianuarie 1914 și urma să se desfășoare în următoarele 28 de luni. Sub presiunea evenimentelor internaționale, forarea a început din ambele capete, Sinaia și Moroieni, muncitorii lucrau în 3 ture de câte 8 ore. Până în luna august a aceluiași an, erau gata peste 400 de metri de tunel complet, fiind realizate galeriile de bază și de creștet pe 800 de metri.

Șantierul, preluat de nemți

Odată cu venirea Primului Război Mondial, șantierul de pe Păduchiosu a fost abandonat. Lucrările au fost reluate, se pare, în 1938, tot sub coordonarea CFR.

Ulterior, în 1941, trupele naziste de ocupație au preluat lucrările de la tunelul Izvor. Mai mult, firma lui Julius Berger, cea care începuse proiectul, a fost rechemată din Austria pentru a se ocupa în secret de tunel. La vremea respectivă, s-a spus că austriecii au revenit în țară pentru a se ocupa de alte lucrări. Perioada în care construcțiile au fost coordonate de germani este cunoscută drept perioada cu cel mai rapid ritm al lucrărilor de care s-a bucurat tunelul Izvor. La retragerea nemților, capătul dinspre Sinaia al tunelului era aproape gata, dovadă fiind planurile germanilor privind construirea tunelului, găsite în 1968 în arhiva CFR.

Estimări asupra tunelului Izvor

Partea de tunel care are capătul la Sinaia este construită complet pe o porțiune de 480 de metri și a fost folosită, de-a lungul timpului, fie ca magazie de ambalaje a ICIL Ploiești (în perioada comunistă), fie ca piață de desfacere a brânzeturilor, pentru țăranii din zona Făgărașului, dar și din zona Brașovului. La capătul celor 480 de metri nu e pământ, cum ar părea firesc pentru o lucrare în plin proces de facere, ci un zid de beton, lat de cinci metri și înalt de aproximativ șase.

Partea cealaltă a tunelului, dinspre punctul Cărpiniș (Dâmbovița), a fost, după spusele localnicilor, închisă prin detonare în 1985, de către două plutoane ale Securității. Astfel, deși nu se știe exact ce s-a construit în această parte a tunelului Izvor, se bănuiește că ar fi fost armată și betonată aproximativ pe aceeași dimensiune ca și partea spre Sinaia.

Poveștile din spatele betonului

Dincolo de zidul de beton armat e o parte a tunelului a cărui distanță nu a putut fi estimată, în lipsa documentelor de șantier care să arate stadiul lucrărilor. Cu toate acestea, legate de această parte circulă deosebit de multe povești. Cele mai multe par ai fi legate de cel De-al Doilea Război Mondial.

Prin părțile locului se spune că dincolo de zidul de beton s-ar afla o locomotivă cu abur și un vagon de construcție, abandonate de trupele naziste. De asemenea, unele povești susțin că aici s-ar afla și un depozit de armament al nemților, pe care l-au abandonat când s-a sunat retragerea. Povestea cea mai zguduitoare este cea a muncitorilor care au fost împușcați în momentul retragerii trupelor SS. Se aproximează că 100 de persoane au fost ucise, români și italieni, iar osemintele lor se află de cealaltă parte a zidului de beton.

Unele povești locale spun că tunelul a fost străpuns până la capăt, urmând doar să fie lărgit și înălțat. Altele susțin că doar porțiunea de 480 de metri dintre intrarea în tunel, de la un capăt și celălalt, au fost realizate, pe când altele spun că muncitorii nu au respectat planul și ar fi forat deviat, astfel că între cele două părți de tunel ar fi o diferență prea mare pentru a putea fi unite.

Dacă într-adevăr tunelul a fost construit și dincolo de zidul de beton se află altceva mai mult decât o poveste, nu vom ști probabil niciodată, asta luând în calcul că în ultimii zeci de ani nu s-a făcut nimic pentru continuarea proiectului. Tunelul Izvor e doar un izvor de povești…

Citește și: VIDEO. Cum a învățat Regele Mihai să schieze