La finalul anului 2012, cei de la Collins app au creat un atlas 3D, care te lasă să jonglezi cu date din 200.000 de locaţii din toată lumea. Înainte de era internetului, însă, atlasul geografic era un complementar al manualelelor școlare, nelipsit din ghiozdanele elevilor.

Anul acesta, pe 10 ianuarie, s-au împlinit 180 de ani de la tipărirea primului atlas geografic de pe teritoriul românesc, așa că ne-am gândit să vă prezentăm, pe scurt, un text-atlas ceva mai recent, de acum 110 ani.

În august 1903, Ministerul Cultelor aproba un text-atlas despre Regatul României, redactat de geograful Simion Mehedinți. Materialul documentar urma să fie distribuit în școlile rurale de pe meleagurile românești, fiind un îndrumător de studiu pentru copiii din clasele a III-a și a IV-a (divizia II).

Atlasul a abordat variante domenii de interes, de la punctele cardinale și funcțiile de conducere dintr-un județ, până la formele geografice și obiceiurile locuitorilor din diferite regiuni ale țării.

Cum erau descriși munții în 1903

Potrivit materialului, munții erau caracterizați drept ”ridicăturile cele mai înalte de pe fața pământului”. Copiii din Divizia II aflau și că ”vârful munților ajunge uneori mai sus decât norii”.

În acest document introductiv despre geografia Regatului, copiii puteau citi și despre condițiile de drumeție de pe cărările munților.

”Mersul pe munte e și mai anevoios decât pe deal. Fiindcă omului și vitelor le vine greu să suie drept în sus, calea face mereu cotituri; iar de la un loc se sfârșeste drumul de căruță și nu mai găsești decât niște cărări înguste, pe unde te poți sui numai călare sau cu piciorul. De la o vreme, unde încep stâncile cele drepte ca zidul, se sfârșește apoi și cărarea. Mai sus nu se pot urca decât caprele, sărind din stâncă în stâncă”.

De asemenea, textul-atlas explică de ce formațiunile muntoase poartă o anumită culoare în reprezentările cartografice.

”Pe hartă, munții sunt vopsiți ceva mai negru decât dealurile, fiindcă adeseori ei sunt umbriți cu păduri de brazi, care nu mai leapăda frunză nici iarna, nici vara, iar din depărtare se par mai mult negri decât verzi”, scria geograful.

Totodată, în materialul apărut în 1904, sunt descrise poalele muntelui drept ”marginile lui de jur împrejur, de unde drumul începe a sui”, povârnișurile, drept ”coastele plecate pe care te sui de la poale spre culme”, iar culmile, ca ”spinările munților”.

Comparații inedite ale munților

În manualele sale, Simion Mehedinți îmbina adesea informația cu adjectivele, pentru a stârni imaginația copiilor. Un exemplu este descrierea piscului: ”Culmea muntelui nu e dreaptă ca spinarea unui cal, ci adesea are o mulțime de crestături și colți ca un ferestrău. Colții, care se înalță pe culme, se numesc piscuri”.

La fel sunt descrise și plaiurile de pe vârful munților, ”șesuri înalte (…) ce se aseamănă oarecum cu podul unei case al cărei acoperiș ar fi fost luat de vânturi”, dar și trecătorile, ”scobiturile din culmea unui munte, peste care trece drumul de pe un povârniș al muntelui pe celălalt”.

”Crestătura cea mai adâncă în munții noștri e pasul de la Turnu-Roșu; se numește astfel, fiindcă din vremuri mai vechi s-a zidit acolo un turn, unde stau soldați ca să țina calea celor ce trec muntele. Și e lesne de ținut cuiva calea la un pas, deoarece pasul e în munte, cum ar fi o poartă într-un zid”, mai nota Mehedinți.

”Producția de țuică din prune”, ocupația locuitorilor pe malul drept al Oltului

Pe lângă informațiile despre relief, geograful prezintă și câteva caracteristici ale oamenilor care locuiesc la munte. Cea mai des întâlnită descriere este cea potrivit căreia locuitorii zonelor montane se ocupă cu tăiatule lemnelor și crescutul vitelor. Mai mult, sunt amintite și alte ocupații specifice, precum faptul că  pe malul drept al Oltului, locuitorii de la munte se ocupă cu producția de țuică din prune, pe când în partea stângă a râului, locuitorii de munte exploatează păcura.

Textul-atlas al lui Simion Mehedinți poate fi citit, integral, pe site-ul Bibliotecii Digitale a Bucureștilor.

   Citește și: Muntele Gugu: Fenomene mistice și legende din vremea dacilor

   Citește și: Istoria Crucii Caraiman, de la steaua comunistă, la vandalism și instalație laser

   Citește și: Istoria întortocheată a Cabanei Mălăiești, primul adăpost din Munții Bucegi

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*