Am publicat, la un moment dat, un articol despre modul în care poți raporta tăierile ilegale de păduri. Postarea de pe Facebook a avut un mare număr de share-uri, deoarece oamenii au considerat că este un articol util, în folosul tuturor, care poate ajuta la diminuarea dezastrului și poate face bine. Cum zicea Tamango la Radio Guerrilla, ”toate femeili din lumi știe că binili învingi”, mai ales când e vorba de apăsarea unui simplu butonaș pe miraculoasa rețea de socializare. Problema este, însă, alta: cifrele ne-au arătat că numărul celor care au citit, efectiv, articolul este mai mic decât numărul de share-uri de pe Facebook.

Asta se traduce, în mintea mea, prin sindromul ”Cărămida-n piept”, prescurtat Eco-CP. ”C” vine de la ”cărămidă”, ”P” vine de ”piept”, iar ”Eco” vine de la un cuvânt care ne gândilă, mereu, auzul în mod plăcut: ”ecologie”. Este trendy, unii l-ar considera și hipsteresc, dă bine la public, îți crește stima de sine și te face să te consideri un om mai bun, mai occidental, mai dispus să iubești și să cruți natura decât troll-ii și ghiolbanii din jurul tău. Bine-bine, dar chiar nu ești curios să afli cum poți raporta, efectiv, tăierile de păduri? Nu vrei să știi ce poți să faci atunci când mergi pe munte și, acolo unde credeai că vei găsi aceeași poieniță frumoasă în care ți-ai sărutat iubita în urmă cu trei ani, descoperi c-au trecut orcii, au devastat totul și-au lăsat în urmă un peisaj dezolant? Așa încep și unele filme de groază: doi tineri îndrăgostiți se plimbă în mijlocul naturii și nimeresc într-un loc sinistru, unde începe hăcuiala cu drujba.

Pădurile din România trăiesc, de mult timp, în filme de groază. Drujbele le mutilează, regenerarea este mult prea lentă (pentru că este naturală), iar campaniile de plantări de copaci sunt făcute de instituțiile responsabile, însă doar prin raportare la tăierile legale de păduri. Restul cade în sarcina unor asociații care, de cele mai multe ori, abia reușesc să supraviețuiască și se bazează pe câțiva voluntari care pun osul la treabă, fără să aștepte o altă recompensă în afară de aerul curat și acel spirit frumos de camaraderie.

Oamenii care vor să protejeze natura și fac ceva concret în această direcție sunt ca spartanii de la Termopile. Vreo 300 de oameni, dacă luam în considerare legendele și Hollywood-ul, care luptă cu zecile sau sutele de mii de ghiolbani și infractori ce vor să mutileze natura. Restul celor care se consideră ”eco” și iubitori de natură distribuie, pe Facebook, articole ”eco”, dar nici măcar nu le citesc. Nici ei, nici prietenii lor. Dar și-au făcut datoria, par sensibili, par europeni și pot să vrăjească fetele pe Facebook cu un Timeline de zile mari.

Dacă iubești natura, pune osul la treabă. Fii, măcar o dată, voluntar. Sau, dacă timpul nu-ți permite, donează 3 lei unei asociații despre care știi că pune osul la treabă în domeniul ecologiei sau donează cei 2% din impozit unei astfel de organizații.

Pentru că sindromul Eco-CP este sindromul ipocriziei.

 

   Citește și: SCRISOARE către GHIOLBANI. Stați acasă! Muntele nu are nevoie de voi

 

   Citește și: Domnilor guvernanți, vrem ÎNCHISOARE PE VIAȚĂ pentru cei care ne UCID!

 

   Citește și: Bocanci de munte vs. Louboutin, un fel de Mortal Kombat la înălțime

 

Comments

comments

2 Responses

  1. Lala

    Totusi iti dai seama ca e posibil sa te inseli? Nu stiu ce fel de articol era scris sau cum calculeaza facebookul cine citeste si cine nu. Daca era sub forma de nota sau daca in post aparea un buton de ‘continue reading’ pentru ca era prea lung textul atunci probabil ca se pune ca fiind citit doar daca persoana da click pe link. Totodata ma gandesc ca la un post de genul poti sa iti dai seama despre ce este vorba fara sa citesti toate detaliile. In sensul ca daca am vazut ca e vorba despre o metoda de a raporta taierile ilegale de paduri dar nu sunt o persoana care sa mearga des la munte atunci nu vad niciun motiv pentru care as sta sa citesc toate detaliile. Dar totodata ma gandesc ca poate am persoane in lista care fac asta sau ca pur si simplu e o initiativa buna si as vrea ca mai multi sa stie despre ea. Eu nu cred ca persoanele care dau share la astfel de articole o fac doar ca sa arate cat de buni sunt. Motivul e simplu – in Romania inca nu este apreciat lucrul asta. Sunt putini pasionati de ecologie. De obicei nu primesti likeuri sau mai stiu eu ce de la un astfel de post (poate doar daca ai mai multi ecolgisti in lista). Si presupunand ca totusi exista oameni care sa faca asta, ca sa para altfel decat sunt, cred ca nu ar trebui sa te intereseze. Ba mai mult ar trebui sa ii sustii. Pentru ca nu e vorba de ei, nu e vorba de nicio persoana la modul individual. E vorba de o cauza mai mare. Si daca ei fac un bine din motive meschine e treaba lor. Poate ca au in lista oameni care apreciaza si care chiar vor face ceva. Macar de am avea noi mai multi oameni care sa dea share fara sa citeasca dar care sa duca vorba mai departe pentru anumite cauze. Poate prin asta ar convinge mai multi oameni sa fie responsabili si sa aiba grija de natura, s-ar crea un standard si poate chiar o moda.

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*