Regulile altora nu sunt și regulile noastre. Serios? În cazul ăsta, ce-ar fi să vină un malaiezian la noi acasă, să fumeze ca turcul, să arunce mucurile de țigară pe parchet, să spargă semințe și să scuipe cojile pe jos? După care să ne ”picteze” și o pentagramă cu rahat ketchup pe peretele din sufragerie?

Chiar dacă regulile și credințele altora nu ni se potrivesc, nu înseamnă că nu trebuie să le respectăm, mai ales atunci când suntem în casa lor. Ține de educație și de respectul pe care îl acordăm celor din jurul nostru. Iar Muntele Kinabalu este și el o casă. A cui? Ehe…

Situația e așa: pe 30 mai, zece turiști au urcat pe Muntele Kinabalu, din Malaezia. Pe vârf, s-au pozat fără haine, ignorând protestele ghidului local, care i-a avertizat că sunt pe un munte sacru și nu se cade un astfel de comportament. În stilul caracteristic omului care le știe pe toate, turiștii i-au spus ”ești un prost, du-te naibii”. Ulterior, imaginile au fost postate pe internet. Acum, turiștii urmează să apară în fața unui tribunal al tribului Kadazan-Dusun, care susține că indecența acestora a insultat spiritele strămoșilor săi, care au dezlănțuit cutremurul de 6 grade de pe 6 iunie, în Insula Borneo, soldat cu moartea a 18 persoane care, atenție, se aflau în excursii pe Muntele Kinabalu. Un sfat al bătrânilor din trib se va reuni și, după consultarea prealabilă a unui șaman, va decide pedeapsa care le va fi aplicată. Potrivit Borneo Post, turiștii ar putea fi obligați să dăruiască unele animale sau păsări — bivoli, porci sau găini — sau să ia parte la un ritual pentru a calma spiritele străbunilor din zonă.

Și ce legătură are această poveste cu regulile ce trebuie respectate? Să vedem. Majoritatea populației din România e creștin-ortodoxă. Morții se îngroapă în cimitir, da? Iar a le ”pângări” mormintele nu-i tocmai creștinește.

Comunitatea Dusun din regiunea Muntelui Kinabalu consideră masivul ca un loc sacru, un loc de odihnă pentru sufletele strămoșilor lor, plecați în călătoria spre ”Libabou” (locul de odihnă veșnică al morților). Defuncții sunt îngropați cu fața spre munte, astfel încât spiritul să vadă muntele și să-l urce, pentru a-și începe călătoria spre viața de apoi. În trecut, comunitățile din zonă realizau un ritual numit ”monolob” (sacrificarea de găini), aproape de vârf, pentru a liniști spiritele care locuiau acolo. Deși mulți au renunțat la aceste tradiții, Muntele Kinabalu este încă un loc venerat, o sursă de identitate și de spiritualitate. Se cuvine, deci, să ne batem joc de ceea ce ei consideră sacru, doar pentru că nu le împărțășim credințele?

Faptul că unele popoare au alte modalități de a-și manifesta concepțiile despre lume (religia e o concepție despre lume, e o explicație pe care noi o oferim faptelor care se petrec în jurul nostru și pe care vrem să le înțelegem) nu îi fac inferiori nouă. Regula e regulă și trebuie măcar să nu fie încălcată, mai ales cea legată de cultură. Dacă o respingem, din rebeliunea ”regulile sunt făcute să fie încălcate” dăm dovadă nu numai că ne afectează șocul cultural, ci și că ne frustrează în așa fel încât să acționăm de-a-ndoaselea. Cu atât mai mult, credem că noi deținem adevărul. Ce situație amăgitoare! Nu există adevăr universal, mai ales în situații care țin de cultură. Aici fiecare adevărul lui și fiecare adevăr are argumentele lui.

Dacă avem internet, telefoane mobile și posibilitatea de a călători oriunde, nu înseamnă că avem cunoștințe, ci doar mijloace de a aduna cunoștințe. Pe care n-ar fi rău să le folosim. Fiți inteligenți! Respectați-i pe ceilalți, respectând munții lor. E valabil pentru toți cei care se vor respectați, indiferent de naționalitate/religie/preferințe/pasiuni. Iar primul pas pe care trebuie să-l facem e să ne respectăm munții noștri. Să nu lăsăm în urmă gunoaie, să nu rupem plantele protejate prin lege, să nu ucidem animale protejate prin lege, să nu fim nepoliticoși cu cei care ne vor binele pe munte.

Abia apoi ne putem da ”bună ziua!” senini, fericiți că la noi acasă, în munții noștri, suntem respectați.

Citește și: De la altare, la locuințe ale demonilor. Ce se credea despre munți, în primele religii

Citește și: SCRISOARE către munțomanii căpoși. Sau de ce salvamontiștii sunt dușmanii noștri

Citește și: SCRISOARE către GHIOLBANI. Stați acasă! Muntele nu are nevoie de voi

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*