La întrebarea de mai sus nu am găsit un răspuns. Cu toate acestea, mulți dintre iubitorii de munte îi consideră pe salvamontiști, într-un caz mai fericit, ca făcând umbră pământului degeaba, sau, într-un caz mai puțin fericit, ca fiind un obstacol nerușinat în calea descoperirii sinelui pe pantele abrupte.

Cineva se întreba, într-o zi, ce fac salvamontiștii cu banii de care dispun. Întrebarea firească este: care bani? Serviciile de salvare montană sunt finanțate de consiliile locale sau de cele județene, în funcție de autoritatea care răspunde de formațiile de salvamont. Iar consiliile locale sau județene au, în general, cu totul alte preocupări decât să finanțeze o structură care nu le produce lor, personal, nimic. Sunt bani de dat la tot felul de cluburi de fotbal, la schimbarea bordurilor, la inaugurarea unui sens giratoriu sau la cine știe ce investiție păguboasă pe terenul cuiva care nu păgubește.

Ce rămâne după ospăț, adică o coajă de mămăligă și trei oase, este pus într-o pungă și trimis, sub formă monetară, către serviciile salvamont. Cam ăștia-s mult-trâmbițații bani de care dispun salvamontiștii.

Un salvamontist câștigă ceva mai bine decât un profesor debutant, care, la rândul lui, câștigă ceva mai bine decât nimic. Mulți salvamontiști părăsesc Salvamontul, pentru a deveni jandarmi, dintr-un calcul simplu: cel financiar. Jandarmii sunt mai bine plătiți, deși durata formării lor poate dura doar câteva săptămâni. De cealaltă parte, salvamontiștii trebuie să treacă prin perioada în care sunt voluntari aspiranți la o echipă de salvatori montani. În acest timp, care durează aproximativ doi ani, echipa respectivă îl învață pe aspirant cunoștințele de bază pentru salvare, mers pe munte, cam tot ce trebuie să știe un începător în această activitate.

Urmează, apoi, cursurile obligatorii pentru obținerea atestatului de salvator montan: două de vară, unul pentru începători și unul pentru avansați, și două de iarnă. După patru cursuri, două de începători și două de avansați cu examenele luate, un aspirant poate să participe la un examen de atestare. În urma examenului de atestare se obține un document care conferă dreptul de a lucra în Salvamont. Fără acest act, nu se poate lucra. Apoi, cu atestatul luat, un salvator montan poate participa la un concurs pentru un post salarizat sau nesalarizat, după posibilități, într-o echipă Salvamont.

Asta nu înseamnă, însă, că va obține postul, iar cifrele sunt elocvente: în România există aproximativ 600 de salvatori montani, dintre care 400 sunt voluntari. Deci există șanse de 66% ca cei care îți spun să nu urci pe un traseu montan închis și pe care tu îi înjuri cu superioritatea munțomanului atoatecunoscător să se afle acolo din banii lui, nicidecum dintr-ai tăi.

Zilele trecute, zece oameni și un câine au fost salvați de salvamontiști în Piatra Craiului, deoarece s-au abătut de la traseu și nu erau munțomani cu experiență. Când salvamontiștii îți spun că un anumit traseu este închis și te sfătuiesc să nu mergi pe acea rută, au motivele lor, iar statistica le dă dreptate: sfaturile neascultate duc, de foarte multe ori, la acțiuni de salvare. Ei nu au cum să afle dacă tu ești un iubitor de munte cu experiența traseelor. Ei își fac datoria, de multe ori voluntar, pentru ca tu să te întorci cu bine la poalele muntelui și să te bucuri de un vin fiert.

Am tot auzit și discursul păgubos conform căruia ”de aia sunt plătiți, ca să-și facă treaba și să salveze oamenii, nu să pună interdicții”. Da, de aceea sunt plătiți, dar pe noi nu contenește să ne mire aroganța celor care țin un astfel de discurs și lipsa oricărui spirit de conservare. E mai important să fii arogant decât să ai grijă să nu cazi în prăpastie. Atunci, la mulți ani! Că ai nevoie.

 

   Citește și: Ce pățesc turiștii care intră, în România, pe un traseu montan închis

 

   Citește și: Președintele ANSMR, Mircea Opriș: ”Turistul român nu are cultura muntelui”

 

   Citește și: Turist rătăcit, ofer ajutor salvatorilor montani să mă găsească repede

 

Comments

comments

3 Responses

  1. Iulian Iacoboaie

    Articolul este excelent, chiar daca titlul nu este cel mai potrivit. Nu stiu sa fi vazut sau auzit vreodata un caz in care sa fie „dusmanii turistilor”. Poate o usoara reactie de superioritate uneori, avand in vedere faptul ca pe munte sunt multe tipuri de oameni si care poate fi inteleasa. Totusi in ultimul timp i-am intalnit in locuri si mai ales ipostaze care nu le fac cinste din ce in ce mai des. Se simte faptul ca, datorita bugetelor pe care le au, sunt nevoiti sa faca multe compromisuri. Iar aceste compromisuri inseamna in primul rand personal. De ce ai vrea sa stai in munti, fara plata, cu echipament propriu si sa te certi cu toti ciudatii pe probleme elementare?
    Respect Serviciul Public Salvamont pentru tot ce faceti. Sunt sigur ca se vor rezolva din probleme cu putina bunavointa.

    Răspunde
  2. Alin

    Cam subtire in argumente articolul, in unele locuri total neargumentat, pare a fi scris ca sa umple pagina.
    Nu sunt de acord cu afirmatia ca pregatirea unui jandarm dureaza cateva saptamani, de cel putin 5 ani, scolarizarea unui jandar dureaza 2 ani intr-o scoala militara.
    Mai mult, jandarmii montani fac pregatire suplimentara aproape la fel ca si un salvamontist, deci despre ce vorbim?
    Nu neg situatia financiara precara a unor salvamontisti si faptul ca fac voluntariat insa experienta acumulata ii poate ajuta sa obtina un certificat de ghid calificat, de care Romania cam duce lipsa!
    Cat despre neavenitii pe munte, situatia se poate rezolva usor, nu ai ascultat sfatul salvamontistilor/jandarmilor montani si ai intrat in bucluc, platesti costul interventiei (in SUA, de exemplu, daca esti prins pe munte fara echipament adecvat si cateva dotari standard, amenda porneste de la 500 $, iar in caz de interventie suporti toate costurile – inclusiv plata elicoperului si cele pt. serviciile medicale).

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*