Președintele ANSMR, Mircea Opriș: ”Turistul român nu are cultura muntelui”

Anual, peste 3.000 de turiști apelează la ajutorul salvatorilor montani, fie pentru a fi recuperați dintr-o zonă în care s-au rătăcit, fie pentru că s-au accidentat și nu pot continua traseul. Salvatorii montani spun însă că, în ciuda tuturor campaniilor de prevenire a accidentelor sau rătăcirilor montane, statisticile sunt constante, de la an la an.

Cele mai dificile acțiuni de salvare montană

Cele mai dificile acțiuni sunt, potrivit președintelui Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, Mircea Opriș, cele care se desfășoară iarna, iar ca zone geografice, Bușteni și Piatra Craiului, pe de o parte, din cauza zonei accidentate care solicită salvamontiști foarte bine pregătiți, iar pe de altă parte, pentru că necesită mult timp.

”Acțiunile de salvare montană, într-o proporție de 80%, se desfășoară noaptea. Este inconvenientul cel mai mare. Turistul intră în panică în momentul în care se lasă întunericul. Până atunci, nu își pune nici o problemă. Începe să sune când deja s-a lăsat întunericul. O altă dificultate ar fi că toate acțiunile noastre se desfășoară contra cronomentru, noi trebuie să facem deplasări într-un timp foarte scurt, pe timp de noapte, la lumina unei lanterne frontale. De aici, toate au un alt mers, total nefiresc față de ceea ce își imaginează lumea”, a declarat, pentru eMunte.ro, Ciprian Cândea.

Însă nu terenul sau anotimpul sunt principalele motive pentru care peste 3.000 de persoane se rătăcesc sau se accidentează în fiecare an, ci ”cultura deficitară a muntelui”.

Turistul român nu se informează

Deși informații despre trasee, condițiile meteo și echipamentul necesar unei drumeții se găsesc în toate mediile de informare în masă, cei mai mulți turiști nu folosesc aceste date ajutătoare nici măcar atunci când le trec pe la urechi.

”Turistul român nu are, încă, o cultură a muntelui. Nu poți să îl pui pe aceeași treaptă cu un turist din Austria, Germania sau Elveția. La noi, turistul își planifică drumețiile cam așa: ”hai să mergem la Omu” și pleacă, fără să se uite la meteo, fără să studieze traseul, fără să se documenteze despre echipamentul pe care trebuie să îl aibă, fără să afle care e timpul de parcurgere a traseului, fără să se intereseze ce capacități fizice sunt necesare. Turistul decide doar că pleacă și cam atât. De aici pornesc multe acțiuni de salvare”, a explicat, pentru eMunte.ro, Mircea Opriș.

Mai mult, salvatorii montani notează că, și în situațiile în care se anunță, pe toate posturile de televiziune, o avertizare de cod galben sau portocaliu de precipitații, turiștii tot pleacă, iar când intemperiile îi surpind pe munte, sună insistent la 112 sau la Dispeceratul Național Salvamont să fie ajutați, uneori fără a ține cont de logistică.

Ideea a fost susținută și de Ciprian Cândea, coordonatorul Dispeceratului Național Salvamont, care a povestit pentru eMunte.ro că, la un work-shop cu turiștii, i-a întrebat pe aceștia ce își pun în rucsac atunci când pleacă la munte, iar reacția lor a lăsat de dorit.

”Nu am vrut să le sugerez nici o soluție, așa că la început, timp de câteva zeci de secunde, nimeni nu a venit cu un răspuns. Pe urmă, când am început să discutăm, unii dintre ei spuneau că nu s-ar fi gândit că au nevoie de o busolă sau de o lanternă, de o hartă sau de o informație de la echipele salvamont despre traseul pe care ar vrea să îl parcurgă. Nu mai zic de trusă de prim ajutor…”, a spus Ciprian Cândea.

   Citește și: INTERVIU cu președintele ANSMR, Mircea Opriș. Cum poți deveni salvator montan

   Citește și: Ce pățesc turiștii care intră, în România, pe un traseu montan închis

   Citește și: Istoria Salvamontului în România: 45 de ani de reglementări legislative și 108 ani de acțiuni de salvare

Comments

comments