Noul Everest. K2, în pragul comercializării

Cândva rezervat pentru elita alpiniștilor, K2 (8.611 m), al doilea cel mai periculos optmiar din lume, și-ar putea pierde, în curând, statutul de vârf exclusivist. Două dintre cele mai importante companii de expediții montane comerciale, Madison Mountaineering (SUA) și Himalayan Experience (Marea Britanie), își mută treptat activitatea către vârful din Karakorum. Să fie acesta începutul comercializării K2-ului?

Dacă pe Everest, cel mai înalt vârf din lume, pot ajunge și alpiniști mai puțin experimentați, dar cu buzunare largi, K2, al doilea ca înălțime, nu este atât de accesibil. Mult mai tehnic, cu „teren” înșelător și condiții meteo aspre, K2 este semnificativ mai periculos: unu din patru alpiniști moare încercând să atingă vârful, după cum scriam AICI. În septembrie 1953, alpinistul american George Irving Bell (care a încercat, fără succes, să atingă vârful) a fost întrebat cum a fost experiența K2. Răspunsul său a fost succint: „Este un munte sălbatic care încearcă să te omoare”. Și „sălbatic” este și astăzi. Însă vremea, statisticile și mărturiile dure nu împiedică firmele care comercializează excursii montane să ofere tururi ghidate pentru cei care vor să-și încerce norocul. Pentru sume cuprinse între 20.000 și 60.000 de dolari, în funcție de companie (în aceste sume nu sunt incluse echipamentul, nopțile suplimentare de cazare, bonusurile pentru șerpași și, uneori, nici biletele de avion pentru întoarcere și buteliile de oxigen), alpiniștii se pot înscrie pentru o expediție care le promite atingerea vârfului din munții Karakorum.

De ce oferă firmele K2

Se pare că ideea comercializării K2-ului ar fi apărut în 2006, când Field Touring Alpine (SUA) își ducea primii clienți pe K2. Echipa a ajuns până aproape de 8.000 de metri altitudine și s-a întors. Tentative au existat și în 2009, 2010 și 2011, dar nici în acestea nu s-a reușit atingerea vârfului. Oficial, prima ascensiune contra-cost reușită pe K2 a fost realizată de compania Madison Mountaineering, din SUA, pe 27 iulie 2014, cu Alan Arnette și Matthew Dupuy drept clienți. Iar de aici se face saltul. Pentru 2016, cursa pentru K2 are la start două dintre cele mai importante companii din zona comercializării ascensiunilor montane: Madison Mountaineering (SUA) și Himalayan Experience (Marea Britanie), conform Daily Mail. La acestea se adaugă, printre altele, și Adventure Peaks (Marea Britanie) și Field Touring Alpine (SUA).

Întrebare care se ivește acum este de ce se orientează firmele care vând expediții către K2? În mare parte, este vorba de o componentă economică. Himalayan Experience percepe o taxă de bază de 55.000 de dolari, iar Madison Mountaineering, de 58.500 de dolari. Totodată, K2 nu este atât de aglomerat ca Everest, astfel că posibilii clienți nu trebuie să stea pe „lista de așteptare”.

Cum își justifică companiile ascensiunile?

„Văd că afacerea expedițiilor plătite merge tot mai prost în Nepal, așa că unul dintre motivele pentru care oferim K2 anul viitor (în 2016 -n.r.) este și pentru a oferi echipei mele de șerpași de lucru. (…) Porterii și operatorii locali chiar ne cer mai multe expediții, ca să îi ajutăm cu economia. Am simțit că ultima expediție pe care am organizat-o a oferit ajutor multor oameni și cred că e bine să continuăm”, a declarat Brice Russel, fondatorul Himalayan Experience, conform Financial Times.

De asemenea, toate companiile care oferă K2 spun că alpiniștii nu se pot înscrie pentru o expediție decât dacă au atins alte vârfuri de peste 8.000 de metri, precum Cho Oyu sau chiar Everestul. Pe viitor însă, „standardele de admitere” ar putea să coboare.

De ce K2 nu s-a comercializat până acum

Mick Conefrey, autorul „The Ghosts of K2” (o carte despre primele expediții pe K2) susține că al doilea cel mai periculos optmiar al lumii nu a cunoscut aceeași explozie comercială ca Everestul pentru că este mai dificil de urcat, dar și pentru că vremea este mult mai neprielnică, comparativ cu alte vârfuri montane.

„Din cauza acestor factori (vreme, teren, dificultate – n.r.), mulți ani K2 nu a avut același fel de comercializare care e pe Everest. Nu au existat companii care să ofere pachete ascensiune pentru alpiniști, cu mulți șerpași și ghizi. Genul de operatori comerciali care lucrează pe Everest în mod regulat nu au intrat în joc pentru K2 deoarece se credea că nu ar fi doritori, pentru că este mult mai greu decât Everestul. (Expedițiile ghidate pe K2- n.r.) sunt ceva la care nimeni nu se așteapta, întrucât K2 a fost văzut ca fiind într-o ligă diferită”, a spus Conefrey pentru Daily Mail.

Mick Conefrey a ținut să adauge că nu crede că excursiile comercializate pe K2 vor lua mare avânt, întrucât ascensiunea este dificilă, însă reușitele celor care ajung pe vârf contra-cost ar putea să crească apetitul tuturor temerarilor care vor să-l atingă.

„Va fi, mai degrabă, o nișă, dar oamenii vor vedea în continuare K2-ul ca o provocare uriașă. K2 va deveni mai accesibil, dar nu cred că se vor găsi vreodată novici care să spună «Am de gând să urc K2-ul»”, a mai spus Conefrey pentru MailOnline Travel.

Despre K2 și prima ascensiune reușită

K2 este al doilea munte ca înălțime din lume. Are 8.611 metri, este situat la 1.500 km vest de Everest. Litera K desemnează masivul Karakorum, uriașul lanț muntos aflat la nord-vest de Himalaya centrală, iar cifra 2 – o ordine stabilită arbitrar de primii topografi. De-a lungul timpului, s-a încercat atribuirea unui alt nume pentru vârf, dar numele cifrat a intrat și în limbajul localnicilor, astfel că, pretutindeni în lume, este cunoscut ca și K2.

În 1902, un grup de alpiniști au făcut prima tentativă de ascensiune pe K2. Această primă tentativă s-a încheiat cu rezultate modeste. În cartea pe care conducătorul expediției, dr. Jacot-Guillarmond a scris-o după această expediție, el afirmă că al doilea munte al lumii poate fi urcat pe creasta nord-estică. Urmează o perioadă fără încercări. După cel de-Al Doilea Război Mondial se reiau tentativele de cucerire a K2-ului. În 1953, o expediție americană condusă de dr. Charles Huston încerca să cucerească al doilea munte al lumii. În echipă se afla și George Irving Bell, despre a cărui mărturie am scris mai sus. Expediția a fost un eșec.

Folosind experiența echipei britanice, profesorul geolog Ardito Desio a studiat cu mare atenție creasta Abruzzi, de-a lungul căreia urma să-și croiască drumul o expediție italiană, finanțată de Consiliul Național de Cercetări și Comitetul Olimpic Italian. 11 alpiniști au pornit alături de Ardito Desio. Pe 30 aprilie 1954, echipa a pornit spre tabăra de bază. Câteva zile de ninsoare au îngreunat marșul expediției pe uriașul ghetar Baltoro, însă odată cu schimbarea vremii, după 23 mai, a început să se îmbunătățească și situația expediției. Între timp, alpiniștii au deschis drumul pe creasta Abruzzi, recunoscând amplasamentele taberelor 1 (la 5.400 m) și 2 (la 5.800 m).

Planul întocmit de dr. A. Desio prevedea echiparea integrală cu pitoane și corzi fixe a traseului de escaladă și ocuparea unei tabere superioare doar după ce precedenta era suficient de aprovizionată și echipată. De abia la 7 iulie Abram și Gallotti au ajuns la amplasamentul taberei 6 și a reușit să echipeze traseul cu corzi fixe. A urmat apoi o perioadă prelungită de viscol, care a îngrijorat pe toată lumea. Pe 24 iulie, pe un vânt destul de puternic, Abram, Bonatti, Gallotti și Lacedelli au urcat la tabăra 7, unde s-au instalat. Pe 28 iulie, la 7.700 m, este ridicat cortul taberei 8, în care au rămas să înnopteze Compagnoni și Lacedelli. Cei doi încep să urce la 30 iulie 1954. La 8.050 m altitudine, ei montează micul cort al ultimei tabere (tabăra 9). Deși timpul era nesigur, Compagnoni și Lacedelli au pornit cu hotărâre spre vârf. După eforturi la limita posibilității omenești, la 31 iulie 1954, la ora 18.00, vârful celui de-al doilea munte al lumii este cucerit de alpiniștii italieni Achille Compagnoni și Lino Lacedelli.

În ceea ce privește alpiniștii români, Horia Colibășanu a reușit la data de 28 iulie 2004 prima ascensiune românească pe temutul vârf himalayan K2. Reușita este extraordinară și dacă avem în vedere că Horia s-a aflat pentru prima oară la o altitudine de peste 8.000 m. Românul a plecat spre vârf împreună cu spaniolul Inaki Ochoa, cei doi ajungând pe culmea K2 miercuri dimineața, în jurul orei 9, ora locală.

Citește și: VIDEO. Momentul în care avalanșa a lovit tabăra de bază de pe Everest

Citește și: FOTO. Ce a rămas în tabăra de bază de pe Everest, după ce a fost lovită de avalanșă

Citește și: Ce a scris alpinistul Alex Găvan pe Facebook, cu o zi înaintea cutremurului din Nepal

Citește și: „Everest”, un film despre tragedia din 1996, poate fi pe lista premiilor Oscar

Citește și: Ueli Steck, pentru eMunte.ro: E periculos să te gândești că munții sunt ușori

Citește și: INTERVIU. Alex Găvan: Mi-am zis că, dacă reușesc să ajung după bolovan, aș putea avea o șansă de supraviețuire