Istoria Salvamontului în România: 49 de ani de reglementări legislative și 111 ani de acțiuni de salvare

Anul acesta se împlinesc 49 de ani de la înființarea legislativă a serviciului Salvamont, deși acțiuni de salvare în Carpații românești existau încă din 1906. Noi ne-am gândit să trecem în revistă câteva dintre momentele esențiale în organizarea formațiilor de salvatori montani.

Primele acțiuni de salvare

Deși Serviciul Salvamont a fost înființat, oficial, în 1969, primele acțiuni românești de salvare pe munte datează încă de la începutul secolului al XX-lea.

La începutul secolului trecut, în localitățile de la poalele munților Bucegi și Făgăraș, respectiv Brașov, Sinaia, Sibiu și Bușteni, s-au organizat, pe lângă asociațiile turistice existente la acea vreme, grupuri de salvatori alpini. Din aceste grupuri făceau parte alpiniști, vânători și călăuze. Cele mai importante date despre acțiunile inițiale de salvare pe munte au fost consemnate în anuarele asociației Siebenbürgischer Karpaten Verein, înființată în 1880.

Astfel, în 1904, SKV a organizat „Școala de călăuze”, unde s-a ținut și un curs despre acordarea primului ajutor, în munți. Doi ani mai târziu, în anuarul asociației, a fost descrisă operațiunea de salvare făcută de călăuza Ion Coțofan, în valea Pogradului.

Primele servicii de salvare montană

După terminarea Primului Război Mondial și folosindu-și experiențele acumulate în lupte, membrii SKV, majoritar bărbați, au decis că era nevoie de un serviciu de salvare montană, pentru a veni în ajutorul oamenilor care se pot înfrunta cu diverse pericole montane. Așa că, în 1919, a fost inaugurat primul serviciu de acest fel, în secția regională Brașov, avându-l ca șef pe Iulius Teutsch, faimosul patron al uzinelor brașovene care-i poartă numele.

În 1924, asociația ”Hanul Drumeților” (înființată în 1920) formează o echipă de salvatori montani în cadrul secției din Sinaia, potrivit procesului verbal 15/10 februarie 1924, deși multiple surse suțin că anul apariției acestei echipe este 1925.

Acestui pichet de salvare îi urmează altele, printre care amintim de echipa de salvare a secție SKV din Sibiu, care ia ființă în 1925. Printre cei mai importanți membri care au făcut parte din această echipa de salvare se numără și Heinrich Hann vonn Hannenheim, colecționar de fluturi și membru al Societății Ardelene de Științe ale Naturii, care a făcut parte din echipă timp de 14 ani.

De-a lungul perioadei interbelice, asociațiile turistice au înființat și alte echipe de salvatori montani. Cele despre care au rămas dovezi scrise sunt: echipa asociației ”Coștila”, Bușteni, 1933, și echipa Asociației Carpatine Ardelene, Brașov, 1936.

Reglementarea legislativă a Salvamontului

În anii ’60, turismul montan a cunoscut o puternică promovare, atât în spațiul românesc, cât și în cel din străinătate. În anul 1964, britanicii au realizat un documentar despre turismul carpato-danubian, în care povesteau despre frumusețea munților noștrii.

”Urcă în inima Munţilor Carpaţi şi acesta este peisajul care te înconjoară. Oriunde ai privi, România are genul de peisaje care te fac să priveşti din nou. Ai o ocazie foarte bună să faci asta în staţiunea de schi şi de vară, Poiana Braşov”, se spunea în documentar.

În acest context, necesitatea reglementării legislative a serviciului de salvare montană devenise tot mai stringentă. Despre aceste începuturi, președintele Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România, Mircea Opriș, povestea, în 2009:

”În 1967-1968 făceam alpinism de performanță în cadrul clubului Dinamo Brașov, când începuse să circule un zvon printre alpiniști, că se lucrează la o lege care va înființa, în România, echipe Salvamont. Vestea am primit-o cu mare entuziasm, deoarece această activitate se făcea ocazional, fără a fi nimic organizat. În acea perioadă, un grup de «șefi» din cadrul Federației Române de Alpinism, împreună cu câteva persoane care aveau relații la nivel înalt, au pus bazele primului act normativ pentru acest domeniu”, a spus Mircea Opriș.

Din grupul respectiv făceau parte Mircea Mihăilescu și Ioan Gurgulescu, membrii ai Federației, alături de Aristide Stavros, Nicolae Jitaru, Alexandru Floricioiu, Ludovic Gyorfi, Mihai Sârbu, Viorel Constantin, Toma Boierescu și Ioan Șerbulea. Aceștia au propus un proiect, care s-a concretizat prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 140/1969.

HCM nr. 140/1969

Actul normativ prevedea norme tehnice, medicale, echipamentele salvatorilor, dar și norme pentru marcarea traseelor turistice și prevenirea accidentelor montane. De asemenea, actul stabilea drepturile și îndatoririle salvatorilor montani, precum și indemnizațiile de care beneficiau salvamontiștii la intervenții.

Primele localități nominalizate pentru organizarea de formații Salvamont au fost: Câmpulung Muscel, Bicaz, Caransebeș, Reșita, Brașov, Predeal, Zărnești, Victoria, Bran, Rășinari, Bușteni, Sinaia, Borșa. Întreaga activitate de făcea cu voluntari selecționați din cadrul echipelor de alpinism, orientare turistică, schiori și medici, astfel că, în anul înființării, existau 140 de salvatori montani.

Școlile Naționale Salvamont

La trei ani după actul normativ de înființare a Salvamontului, s-au oraganizat școlile naționale, în cadrul cărora se pregăteau viitorii salvamontiști. Primele școli de iarnă s-au desfășurat la Cabana Podragu, după 3 ani fiind mutate la Bâlea, în timp ce școlile de vară au fost organizate, majoritar, la Padina.

Concomitent, s-au organizat și concursuri republicane, în etape de iarnă și de vară, pentru verificarea stadiului de pregătire a formațiilor, precum și prentru realizarea unui schimb de experiență între salvamontiști. Primul concurs are loc în 1972, în Bucegi, la cabana Caraiman.

Crearea ANSMR

Căderea comunismului a presupus și o reorganizare a Salvamontului. În acest sens, în 1991 se produce o schimbare deosebit de importantă, respectiv propunerea secretarului Federației Române de Alpinism și Escaladă, Gheorghe Dunărițiu, de constituire a Asociației Naționale a Salvatorilor Montani din România (ANSMR). Cei 23 de membri fondatori l-au ales președinte al Asociației pe Mircea Opriș, cel care conduce, și la acest moment, ANSMR.

Trei ani mai târziu, ANSMR s-a retras din cadrul Federației și devine independentă, după care se afiliază la forul mondial IKAR-CISA.

Primul Serviciu Public Salvamont cu angajați permanenți a apărut în 1997, în cadrul Consiliului Județean Brașov.

Serviciul Salvamont, în prezent

În anul 2003, Guvernul a revenit asupra actelor normative de reglementare legislativă a activității Salvamontului, deși în 1996 se încercase, deja, o actualizare a serviciului la noile realități.

Marile realizări au apărut abia în 2004, când Ministerul Transporturilor au decis să ofere 320 de miliarde de lei, pentru dotarea formațiilor de salvatori montani cu material și echipamente. Din această finanțare, aproape toate formațiile salvamont au primit mașini de intervenție, ATV-uri și motosănii.

De asemenea, tot în 2004, prin Hotărârea de Guvern  nr. 6/2004, se aprobă salarizarea membrilor Salvamontului, astfel că, din acest moment, în România apar salvamontiștii profesioniști.

Totodată, în acest an ia ființă și Dispeceratul Național Salvamont (0725.82.66.68), în parteneriat cu Vodafone.

”Acest partener înțelege importanța activității noastre și pune la dispoziția ANSMR fondurile necesare organizării și funcționării Dispeceratului 0 Salvamont”, a declarat Mircea Opriș.

Operatorul de telefonie mobilă a devenit, ulterior, partener cu ANSMR pentru construirea aplicației mobile Salvamont, de care scriam AICI.

În ultimii ani, serviciul a desfășurat ample activități de remarcare a traseelor turistice, de organizare a unor școli cât mai riguroase de pregătire a viitorilor salvatori, precum și de construire și amenajare de baze de salvare și refugii alpine.

Deși putem avea impresia că evoluția Salvamontului românesc a fost destul de lentă, prezentul arată foarte bine, dacă luăm în calcul infrastructura din zonele montane înalte sau metodele moderne și eficiente de salvare a drumeților aflați în pericol. Noi ne înclinăm.

   Citește și: Cabana Ciucaș: de la adăpost pentru legionari, la hotel de trei stele

   Citește și: FOTO. Cabana Caraiman: De la serate dansante pentru adunarea fondurilor, la casa de vacanță a unui britanic

   Citește și: Istoria de 100 de ani a Cabanei Dochia. Adăpost pentru soldați și campionat de șah

Comments

comments