Carpații Meridionali au, probabil, cele mai frumoase istorii ale cabanelor turistice, dacă luăm în considerare locul unde sunt amplasate, intemperiile care le-au distrus în numeroase rânduri și poveștile locului.

Cabana Mălăiești este unul dintre cele mai vechi adăposturi din Carpații românești și este așezat ambițios, în plin culoar de viituri și avalanșe, la altitudinea de 1.720 de metri, pe o morenă a unei văi glaciare din Munții Bucegi, Valea Mălăiești.

Prima cabană din Bucegi

Mălăiești a fost prima cabana construită în Munții Bucegi, în 1882, de către SKV (inaugurată în 29.07.1882). Inițial, era un simplu adăpost din lemn, situat ceva mai jos de locul unde se află astăzi cabana, la altitudinea de 1.570 de metri, în zona numită ”La Blide”. În 1897, adăpostul arde din temelii, fiind reconstruit un an mai târziu, odată cu inaugurarea potecii Deubel.

În anul 1923, cabana Mălăiești a fost distrusă de o avalanșă, pornită de pe versanții Bucșoiului. Evenimentul a pus semne de întrebare cu privire la amplasarea adăpostului, astfel că, în 1924, SKV a decis relocarea cabanei. Resturile fostului adăpot au fost cărate 150 de metri mai sus, în golul alpin, unde s-a ridicat noua construcție.

Între anii 1938 și 1939, cabana a fost mărită, având 100 de locuri în camere cu priciuri pe timp de vară  și 50 pe timp de iarnă, iar în 1967 a fost modernizată. De asemenea, la 1 mai se desfășura renumitul concurs de ski din Valea Mălăiești, potrivit informațiilor istorice de pe site-ul cabanei.

În martie 1998, însă, cabana a ars din nou, rămânând în picioare doar clădirea Refugiului Salvamont, construit de curând. Se pare că incendiul ar fi pornit de la unul din hornurile cabanei, în care s-a aprins cenușa. Până la sosirea ajutoarelor, cabana a ars complet. Au rămas doar amintirile și un cântec vechi: „Dacă vii din orice parte / La Râșnov să te oprești / Vei afla în scurtă vreme / De cabana Mălăiești”.

În următorii ani, Refugiul Salvamont a constituit singurul adăpost pentru turiști., însă a fost construită o nouă cabană, care a fost dată în funcțiune în două etape: mai întâi o anexă (2006), apoi clădirea cea mare (2007).

Noua cabană a avut și ea de suferit. În primăvara anului 2007, adăpostul neconsolidat al cabanei a fost nimicit de una dintre cele mai mari avalanșe din ultimii 50 de ani, ce a coborât de pe Bucșoiu, în ”Șuvoiul Caprelor”. În Valea Mălăiești a rămas un strat de 50 de cm de zăpadă grea, iar toată zona ”La Blide” a fost măturată de avalanșe grele ce au rupt trunchiuri de copaci.

În prezent, cabana poate caza 100 de persoane, în camere cu 3, 4, 6, 9 și 14 paturi, și este deschisă în permanență.

Familă Stănilă și festivalul ”Floare de Colț”

Potrivit site-ului Cabanei Mălăiești, primul cabanier al adăpostului a fost Ioan Stănilă (fiul unui cunoscut vânător de urși), râșnovean născut la 1846. Fiii acestuia, Alexe, Ion și Gheorghe, vor fi și ei cabanieri la Mălăiești.

Despre Ioan Stănilă, poveștile spun că purta părul lung și umbla toată vara în opinci. În anii în care a fost cabanier la Mălăiești, l-a însoțit pe botanistul Francisc Josef Rainer în expedițiile sale prin munții Bucegi.

Primul cabanier al Mălăieștilor a murit pe 7 august 1910, într-un accident de munte. A plecat din cabană, urcând vâlcelul din fața adăpostului, până pe Bucșoiu, unde și-a pierdut viața din cauza unui accident de munte, căutând flori de colț. Probabil de aici vine și numele festivalul folk ”Floare de Colț”, organizat ani de-a rândul de actualul cabanier, Ion Adămuță.

Iată și câteva fotografii care prezintă Cabana Mălăiești în perioada 1898-1924:

malaiesti1898
malaiesti1898
Cabana Mălăiești în 1898, Foto: www.malaiesti.ro
3articol(e) « 1 de 3 »

 

30a   Citește și: FOTO: Cum s-a transformat Cabana Omu de-a lungul timpului

 

30b   Citește și: Iubitor de munte în urmă cu 100 de ani: sfaturi și note de călătorie

 

30c   Citește și: Alpinismul în România, de la prima ascensiune până la căderea comunismului

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*