FOTO și VIDEO cu Alex Găvan, pe vârful Broad Peak (8.047m). ”Muntele se urcă cu stil”

Alpinistul Alex Găvan a prezentat marți, în premieră, la București, imaginile video și foto ale momentului atingerii vârfului Broad Peak (8047m), pe care a reușit-o pe 23 iulie 2014, fără oxigen suplimentar și fără ajutorul șerpașilor.

Pentru Alex Găvan, ascensiunea Broad Peak a fost mult mai provocatoare decât estimările inițiale. Totuși, per total, experiența trăită cu această ocazie a fost opusul celei din timpul atingerii vârfului Shisha Pangma, în aprilie 2013:

”Așa cum se vede în film, când am ajuns pe vârf eram fericit, în timp ce pe Shisha Pangma m-am simțit golit, pentru că depășisem o limită. Pe Broad Peak am fost plin de o bucurie autentică, care a șters efectiv dificultatea ascensiunii. Nu am simțit această bucurie și această fericire decât în momentul în care am fost acolo, pe vârf, la 8047m. Până atunci am fost doar concentrat pe fiecare mișcare pe care o făceam în momentul prezent. Fără emoții și fără gânduri. Deși coborârea a fost chiar mai dificilă decât urcușul, iar ziua vârfului a însemnat pentru mine un efort continuu și istovitor timp de aproape 24 de ore, acest sentiment de bucurie și de plinătate a rămas. Face parte din ceea ce mi-a dat mie acest munte și îi sunt recunoscător”, a arătat Alex Găvan, conform unui comunicat de presă remis redacției eMunte.ro.

Broad Peak este al șaselea vârf de peste opt mii de metri pe care Alex Găvan l-a urcat fără oxigen suplimentar și fără porteri de altitudine.

Sportivitate și fair play

Despre experiența acumulată, Alex Găvan a adăugat: ”Uitându-mă înapoi la ce am reușit să fac și la toate tentativele mele nefinalizate de a urca optmiari, cred că sunt cel puțin trei lucruri care definesc sportivitatea și fair play-ul pe munte. Performanța nu este un scop în sine, ci o consecință a ceea ce faci. Pe Broad Peak, de exemplu, nu am urcat obsedat de dorința de a atinge vârful. Forța de gravitație a prezentului mă atrăgea cu atâta putere, încât nu a lăsat niciun alt gând să scape în mintea mea, decât ce era legat de momentul prezent. Am știut că voi atinge vârful doar cu 30 de minute înainte de a ajunge acolo, din aproape 13 ore de efort continuu, început odată cu plecarea din Tabăra 3 (7040m). Fiecare ascensiune este unică și ca experiență de munte, și ca trăire. Nu poți considera că dacă ai urcat unul, doi sau cinci optmiari ai o rețetă de succes pe acești munți. Îți poți dezvolta o strategie generală, ai o experiență și un antrenament, dar de fapt fiecare ascensiune e unică și trebuie să te adaptezi la fiecare munte în parte. Fiecare munte are personalitatea sa și trebuie să-l înțelegi. Stilul contează și pe munte și în viață. Adică e mai important cum faci ascensiunea, decât să o faci cu orice preț. Un munte are un singur punct cel mai înalt și numai unul. Orice alt loc nu reprezintă vârful adevărat. Contează să urci până pe vârf și nu să te lauzi că ai făcut vârful dacă nu ai ajuns în cel mai înalt punct; contează să admiți când te întorci dintr-o ascensiune înainte de vârf; contează să urci cu forțele tale, nu cu oxigen suplimentar – pe care îl consider o formă de dopping, o formă de a trișa – și cu porteri de altitudine; contează să nu te amăgești că ai cucerit un munte, ci să admiți, cu smerenie, că doar ai reușit o ascensiune; contează să te gândești la ceilalți cu care ești pe munte și să îi ajuți, iar când te întorci să dai celorlalți, celor care te așteaptă acasă și de sprijină, ceva din experiența și prea-plinul trăit acolo.”

Astfel, Alex Găvan a dedicat ascensiunea acestui vârf memoriei luptătorilor anticomuniști din munți, care, în opinia sa, ”prin lupta și prin sacrificiul lor, au fost și sunt încă o sursă de inspirație și o dovadă a faptului că nu toți românii acceptă compromisul, fie cu un regim politic totalitar, fie cu provocările vieții. Să-ți pese cu adevărat înseamnă să acțiunezi și să pui în practică ceea ce afirmi, iar acest exemplu l-au dat luptătorii din rezistența anti-comunistă”. De asemenea, Alex Găvan dedică această ascensiune ”tuturor celor care cred în puterea gândurilor, a faptelor și a lucrurilor bune, precum și a transformării pozitive care începe cu fiecare dintre noi; celor pentru care calea cea mai simplă nu reprezintă neapărat și opțiunea aleasă; celor care vor să lase o lume mai bună decât cea pe care au găsit-o”.

Cum a decurs expediția pe Broad Peak

Expediția a început pe data de 11 iunie, odată cu plecarea lui Alex Găvan din București, spre Islamabad. Din capital Pakistanului, Alex s-a deplasat în Skardu, cu un zbor intern, apoi cu jeepul până la Askole, una din cele mai isolate localități din Pakistan. După aproape 100 de km de mers pe jos pe Ghetarul Baltoro, Alex a ajuns în Tabăra de Bază, pe data de 24 iunie. Între 25 iunie și 9 iulie, a făcut ascensiunile de aclimatizare, fixând trei tabere intermediare (la 5500m, 6240m, 7040m). Ulterior, Alex Găvan a așteptat în Tabăra de Bază pentru ca vremea să se îmbunătățească, pentru a face ascensiunea vârfului.

Alex Găvan a făcut echipă cu alpiniștii bulgari Boyan Petrov, Mladen Dankov și Ivan Tomov. Ascensiunea spre vârf a început pe 21 iulie, când cei patru au plecat din Tabăra de Bază direct în Tabăra 2 (6240m). Pe 22 iulie echipa a ajuns în Tabăra 3 (7040m), cu excepția lui Mladen Dankov, care s-a întors. Pe 23 iulie, Alex Găvan a atins vârful la ora 15.30 ora Pakistanului, odată cu Karim Hayat (Pakistan), la aproximativ o oră după Boyan Petrov și Ivan Tomov.

Aceasta a fost a doua ascensiune românească a vârfului Broad Peak, prima fiind realizată de alpinistul Constantin Lăcătușu, în 1992, care a reușit atunci să aducă primul optmiar României.

În 2014, Alex Găvan a mai avut o expediție, în Nepal: în aprilie a avut o nouă tentativă (după cea din 2009) de a face prima ascensiune românească fără oxigen suplimentar și fără șerpași a muntelui Everest (8850m), iar în mai a încercat să urce pe vârful Dhaulagiri (8167m). Ascensiunea de pe Everest a fost amânată ca urmare a avalanșei produse pe 18 aprilie, care a dus la închiderea părții sudice a muntelui. În cursul lunii mai, Alex Găvan a încercat ascensiunea muntelui Dhaulagiri, de unde s-a retras pe fondul condițiilor meteo și de sănătate care au împiedicat continuarea ascensiunii în condiții pe care alpinistul să le considere rezonabile.