Autoritățile din Nepal lucrează la o nouă legislație cu privire la ascensiunile pe Everest. În cazul în care noile reguli vor intra în vigoare, persoanele fără experiență în alpinism, cu handicap, în etate sau prea tinere nu vor mai avea permisiunea de a urca pe „acoperișul lumii”.

În fiecare an, aproape 600 de temerari se încumetă să cucerească Everestul. Unii dintre ei reușesc, uneori nesportiv, să ajungă pe vârful de 8.848 de metri, pe când alții au atât de puțină experiență încât își pun nu numai viața lor în pericol, ci și pe a celor din jur. Pentru a evita această situație, autoritățile nepaleze vor să fie mai restrictive în ceea ce privește cerințele de acordare a permiselor de ascensiune pe Everest. Mai exact, persoanele care nu au urcat înainte munți mai înalți de 6.500 de metri (deci fără experiență suficintă în alpinism), alături de cele sub 18 ani și peste 75, precum și de cele care au un handicap și au nevoie de însoțitor vor avea interdicție pe munte.

„Nu putem permite oricui să se urce pe Everest și să moară. Dacă oamenii nu sunt în formă fizică și psihică bună, (ascensiunea pe Everest- n.r.) este echivalentul unei sinucideri legale. Cei care au infirmități sau nu văd au nevoie, de obicei, de cineva care să îi ducă până pe vârf, iar asta nu e o aventură. Numai cei care pot merge pe cont propriu vor primi permisiunea”, a explicat Kripasur Sherpa, ministrul de turism al Nepalului, pentru The Guardian.

De aceeași părere a fost și Govinda Karki, șeful departamentului nepalez al turismului, care a adăugat că escaladarea Everestului nu este o situație care poate fi luată în glumă și, cu atât mai puțin, nu este o problemă de discriminare.

„Cum vreţi să se facă escaladă fără picioare? Cineva trebuie să ducă persoana cu handicap”, a adăugat Karki.

Interdicțiile, discutate și în trecut

Tshering Sherpa, președinte al Nepal Mountaineering Association, a declarat că reglementările discutate în aceste zile au fost supuse dezbaterii și în trecut, în numeroase rânduri, dar de fiecare dată s-a renunțat la ele, din cauza presiunii mari a organizațiilor pentru drepturile omului și a ambasadelor străine. Tshering Sherpa a mai spus că este puțin probabil ca aceste noi restricții să fie implementate, însă, în cazul în care acest lucru se va întâmpla, legislația ar trebui să fie gata până în primăvara anului viitor, când valuri de turiști și alpiniști vor lua cu asalt muntele.

Totodată, în „legitimarea” măsurilor pe care autoritățile nepaleze le propun, Tshering a ținut să precizeze că restricția cu privire la persoanele cu handicap se referă exclusiv la cele care au nevoie de asistență pentru a urca, pe când cei care se pot descurca singuri vor fi susținuți. De asemenea, Tshering e încrezător în ceea ce privește limitarea de vârstă (între 18 și 75 de ani), argumentând că în China, pe fațada nordică a Everestului, cei care au sub 16 ani sau peste 75 nu au voie să urce muntele.

Ce implicații au aceste interdicții?

Noile reguli cu privire la acordarea permiselor de ascensiune pe Everest au atât beneficii, cât și dezvanataje. În ceea ce privește părțile bune, primul lucru care ar merita atenție este faptul că, prin restricția cu privire la novici, Nepalul ar putea rezolva, pe cât posibil, suprapopularea și poluarea Everestului. Cu cât mai puțini turiști, cu atât mai fluidă va fi circulația în zonă și vor fi mai puține vieți puse în pericol.

”O să supăr multă lume, dar cred că 90% din cei care urcă pe Everest nu au înțeles nimic din dezastrele anterioare și nu văd, în următorii câțiva ani, o schimbare fundamentală de abordare a ascensiunilor pe Everest. În momentul de față, acolo este vorba, în proporție covârșitoare, de ego al clienților și de lăcomia ghizilor. Și într-un fel este vorba și de traiul pe care și-l fac localnicii. Problema este mult mai complexă. Ceea ce trebuie să se întâmple este ca pe Everest să ajungă oameni care și-au câștigat «dreptul» de a urca pe Everest. Everestul nu îl cucerești, trebuie să-l meriți, prin experiențele tale anterioare. Majoritatea acestor turiști, dacă să spunem, în secunda doi, ghizii lor ar dispărea, la 8.000 de metri, ei ar muri acolo. Nu au capacitatea de a se descurca singuri într-o situație limită, mai ales că, în prezent, ca să ajungi pe Everest, ai nevoie doar de bani, nu de experiență, nu de maturitate, nu de atitudinea mentală potrivită”, a declaratAlex Găvan pentru eMunte. Interviul se poate găsi AICI.

Totodată, fără novici, Everestul și-ar putea recăpăta „gloria” de altădată – un munte periculos, pe care pot urca numai cei experimentați.

Pe de altă parte, însă, cu câți mai puțini turiști au acces la Everest, cu atât mai mici vor fi veniturile la buget – Nepalul își completează veniturile din vânzarea de permise pentru ascensiune. Despre costul unei expediții pe Everest scriam AICI. Apoi, Nepalul ar putea fi supus presiunilor de care amintea Tshering Sherpa, precum și proteste ale localnicilor și ghizilor care își ducexistența pe acest tip de turism.

În ceea ce o privește pe Dor Geta Popescu, cea mai tânără alpinistă româncă, șansele sale de realiza expediția pe Everest la data stabilită (iunie 2017) se păstrează, la acest moment, destul de mari. Deși va avea 14 ani la momentul expediției, Dor Geta Popescu va respecta un criteriu mai important decât vârsta, și anume experiența. În cazul în care reușește ascensiunile pe care și le-a propus pentru cele două circuite pe care vrea să le realizeze (7 Volcanoes și 7 Summits, devenind prima alpinistă din lume și, totodată, și cea mai tânără, care să le parcurgă), ea va avea deja în palmares mai mult vârfuri peste 6.500 de metri altitudine.  Despre planul Getei am scris AICI.

Citește și: Ueli Steck, pentru eMunte.ro: E periculos să te gândești că munții sunt ușori

Citește și: INTERVIU. Alex Găvan: Mi-am zis că, dacă reușesc să ajung după bolovan, aș putea avea o șansă de supraviețuire

Citește și: FOTO și VIDEO cu Alex Găvan, pe vârful Broad Peak (8.047m). ”Muntele se urcă cu stil”

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*