Uciși bucată cu bucată. Dar avem o propunere!

În România sunt tăiate, ilegal, trei hectare de pădure pe oră. 72 de hectare de pădure dispar, zilnic, fără știrea autorităților sau chiar prin complicitate cu cei care ar trebui să asigure protecția fondului forestier. Asta înseamnă că într-un an dispar, ilegal, 262 km pătrați de pădure, adică o suprafață cu 34 de km pătrați mai mare decât cea a Bucureștiului.

Pentru a se regenera, o pădure are nevoie de câteva zeci de ani, iar în România nu există o politică de împădurire, caracterizată de coerență și deadline-uri clare. În plus, țara noastră pare să fi devenit mult prea dependentă de împăduririle organizate pe bază de voluntariat și cu aportul unor asociații care continuă să ne uimească prin faptul că reușesc să supraviețuiască într-o țară unde mediul înconjurător a ajuns o batjocură publică.

Conform unui studiu Greenpeace, aproape o jumătate din suprafețele despădurite în perioada 2000-2011 se află în actualele arii protejate.

”Mai grav este faptul că sunt afectate chiar pădurile virgine, acestea fiind printre cele mai valoroase. În comparație cu alte țări din Europa, unde suprafețele rămase sunt mult mai mici, România are 218.500 de hectare de păduri virgine”, spunea, la un moment dat, coordonatorul de campanii Greenpeace Romania, Doina Danciu.

Dacă autoritățile, plătite din banii noștri, și-ar face treaba, lucrurile ar sta cu totul altfel. Însă cele mai multe dintre defrișările ilegale au loc prin complicitate cu diferite segmente ale autorităților locale, și suntem convinși că acest veritabil lanț al slăbiciunilor urcă până la birourile marilor instituții de la București.

În perioada 2009-2011, în România s-au înregistrat peste 30.000 de cazuri de tăieri ilegale de arbori (adică, în medie, 27 de cazuri pe zi), care s-au soldat cu amenzi contravenționale sau dosare penale. Nu știm câți dintre ”braconierii” lemnului au ajuns după gratii, însă știm că, în 2012, numărul cazurilor de tăieri ilegale înregistrate de autorități s-a dublat: 53 de cazuri pe zi, în medie, și 19.500 de cazuri în întregul an.

Aici există două explicații posibile:

1) Autoritățile au devenit conștiente de pericolul reprezentat de tăierile ilegale de păduri;

2) Hoțomanii s-au obrăznicit.

Noi nu credem, însă, că tăierile ilegale de păduri s-au înmulțit. Infractorii fac, de ani de zile, tot ce le stă în putință să mutileze natura. Credem, însă, că a crescut presiunea societății civile și a unor asociații și ONG-uri pentru rezolvarea unei probleme care nu reprezintă altceva decât un cancer galopant la adresa mediului înconjurător.

Iar situația este chiar mai crâncenă decât își pot imagina cei care iau ca literă de lege hârțoagele prăfuite ale celor mai ineficiente autorități din Uniunea Europeană. Nu deținem cifre exacte, însă știm, din experiența noastră de români, că zecile de mii de tăieri ilegale de păduri, care au fost înregistrate de autorități, sunt doar o mică parte din totalul mutilărilor ilegale ale fondului forestier.

Și mai există o problemă: autoritățile responsabile cu împăduririle iau în calcul doar tăierile legale și planificate de păduri. Cei 262 de km pătrați de pădure care dispar, ilegal, în fiecare an nu sunt înlocuiți decât parțial, prin munca unor asociații și a unor ONG-uri, cu ajutorul voluntarilor cărora noi le-am ridica un monument al eroilor.

Pădurea nu este numai un peisaj frumos. Pădurile sunt plămanii pămantului și uriaşe fabrici de oxigen. Nevoile de oxigen ale omenirii cresc, anual, cu 4-5% , iar posibilităţile lui de producere scad, din cauza diminuării suprafeţelor de pădure. Specialiștii spun că o pădure cu suprafaţă de 1 km pătrat poate produce zilnic 9 tone de oxigen, aproape de zece ori mai mult decât aceeaşi suprafaţă de teren agricol. Într-un an, un hectar de pădure purifică aerul de 80 tone de praf, îl umezeşte şi-l împrospătează de zece ori mai bine decît un bazin de apă cu aceeaşi suprafaţă. Intr-o oră, un stejar în vârstă de 100 ani eliberează în atmosferă 1.7 kg oxigen pur, ceea ce reprezintă raţia zilnică de oxigen pentru trei persoane. Pentru înlocuirea unei asemenea producţii ar trebui replantaţi cca. 2500 puieţi.

Însă noi nu încetăm să visăm, iar în ultimul nostru vis ni s-a arătat o pojghiță de dreptate. Se făcea că, într-o Românie în care legea-i lege, cel care tăia ilegal copacii era condamnat la închisoare pe viață, pentru că tăierile ilegale de păduri nu reprezintă altceva decât un atac parșiv la adresa societății în care trăim și o otrăvire a aerului pe care îl respirăm cu toții. Defrișarea pădurilor este un omor din culpă față de cei care își pierd casele și chiar viețile din cauza inundațiilor și alunecărilor de teren. ”Braconierii” pădurilor și complicii lor ar trebui judecați la fel ca cei care ucid oameni. Criminalii propriu-ziși omoară pe loc și pe cineva anume, în timp ce criminalii pădurilor vor să ne omoare pe toți, în mod lent, prin dezastre naturale, otrăvire și sufocare.

Ce spuneți, domnilor guvernanți?

   Citește și: SCRISOARE către GHIOLBANI. Stați acasă! Muntele nu are nevoie de voi

   Citește și: Complexul sărăciei, sindromul anti-fiță sau cât de ieftină poate să fie moartea

   Citește și: Bocanci de munte vs. Louboutin, un fel de Mortal Kombat la înălțime

Comments

comments