Încă de mici am fost învățați că avem o țară frumoasă, cu pământuri roditoare și cu oameni ospitalieri. Țara este frumoasă, iar pământurile ar fi roditoare, dacă ar fi cultivate. Ospitalitatea românească se rezumă, în schimb, la îmbuibarea străinului cu brânză de capră, până nu se mai poate ridica de la masă, și cu o pălincă tare, curată, care-l face să fluiere a pustiu. Însă noi credem că ospitalitatea ar trebui să fie mai mult decât atât.

Nu demult, doi spanioli, un el și o ea, ne-au trimis un e-mail prin care ne rugau să-i ajutăm cu întocmirea unui traseu orientativ prin Carpații românești, care să includă două-trei orașe și câțiva munți accesibili pentru un drumeț obișnuit să meargă pe jos pe distanțe lungi, însă nu să se cațere. Au căutat informații coerente în limba engleză, dar fără succes, așa că au încercat să ia legătura, via e-mail, cu diferite oficii de turism din țara noastră. Au primit un singur mesaj, prin care erau întrebați cam ce ar dori să viziteze în România și în ce perioadă. Ei au oferit mai multe detalii, iar românii nu le-au mai răspuns niciodată. Noi le-am trimis câteva variante de trasee turistice, cu plecare din București și Cluj (nu știau, încă, unde vor ateriza), iar ei ne-au spus că oficiile de turism din România ar trebui să ne plătească pentru că facem ceea ce ar trebui să facă ele. Noi n-am vrea să ne plătească, ci să-și facă treaba.

Ospitalitatea românească se vede încă de dincolo de granițele țării, atunci când tu, ca străin, cauți să afli mai multe lucruri despre România și nu găsești decât informații împrăștiate și, de cele mai multe ori, doar în limba română. Ospitalitatea românească se vede din aeroport sau din Gara de Nord, unde nu există panouri de orientare și unde ești asaltat de cerșetori, de mirosuri care te fac să te gândești la o groapă de gunoi de lângă Bangalore, India, și de taximetriștii care abia așteaptă să te plimbe în zig-zag, pentru a te face să plătești 150-200 de lei pentru o cursă care valorează doar 20 de lei. Un turist englez, care a ajuns, la sfârșitul lunii iulie, la Brașov, a plătit de șapte ori mai mult pentru o cursă cu taxiul, iar la final a mâncat și bătaie. Ospitalitatea românească se vede în trenurile fără aer condiționat, cu scaune rupte și cu WC-uri unde vei simți, inevitabil, că te intoxici. Ospitalitatea românească se vede atunci când unii oameni încep să-ți dea târcoale, zâmbind ștrengărește, apoi te trezești fără portofel și acte, iar polițiștii nu vorbesc nici o limbă străină și te obligă să aștepți ore întregi pentru a da declarații inutile. Ospitalitatea românească se vede pe marginea drumurilor, unde, de multe ori, poți admira mormane de gunoi, sau pe șoselele brăzdate de cratere.

Ospitalitatea unui popor se vede prin modul în care îi face pe străini să se simtă atunci când îl vizitează. Ne lăudăm că suntem un popor cu oameni harnici (deși cifrele economice par să arate cu totul altceva), și că avem o țară frumoasă, cu peisaje care-ți taie răsuflarea, însă ele nu ni se datorează. Noi ne străduim, din răsputeri, să le sluțim, prin defrișări abuzive și prin lipsa unui plan urbanistic coerent. Dacă nu vom învăța să acceptăm realitatea și să privim adevărul în față, nu vom reuși să schimbăm niciodată nimic, pentru că vom crede, întotdeauna, că nu e nimic de schimbat.

Povestea celor doi spanioli e cu happy end: excursia lor în România nu a mai avut loc, deoarece ea a aflat că este însărcinată.

Comments

comments

11 Responses

  1. soso

    exceptional articol!felicitari!
    as adauga si lipsa igienei personale in mediul rural si nu numai….

    Răspunde
  2. Morariu Razvan

    Mi se pare un articol pe cât de stereotip pe atât de autodenigrator. Nu neg că unele din întâmplări au avut loc sau vor mai avea loc în turismul românesc, dar nu e doar la noi așa. Am întâlnit și în Austria operatori de turism superficiali, gazde xenofobe și tratament indiferent. Ce-i drept la unele aspecte mai trebuie lucrat, cum ar fi curățenia. Un singur lucru mă irită, punctul de vedere este doar al turistului care aterizează în București și merge la munte. Există și alte orașe în România, iar despre ospitalitatea românească vă invit să vă ”documentați” direct de la sursă, traseele din Transilvania și condițiile de cazare depășesc deseori cele oferite în vest. Hai să nu mai fim tot așa pesimiști și să mai vedem și ce se întâmplă bun în țara asta. M-am sătura de plângeri de milă și negativism apatic.
    Sper să mai văd și articole pozitive.
    Răzvan, ghid și organizator, ture active , Sibiu.

    Răspunde
  3. iulian

    Salut. Ospitalitate inseamna altceva, as defini ca si consultanta ceea ce doreau spaniolii.

    Răspunde
  4. Adrian S

    Nu mai imi plac de mult articolele doar negative , care vad doar punctul negru de pe foaia alba. Asa este si acesta.
    Spanilolilor li sa parut frumos sa ceara informatii despre trasee de la voi, voi ati muncit , ei nu au mai venit, fraierii au ramas cu munca.
    Eu cand merg in alte tari ma descurc singur, e plin de informatii despre absolut orice tara, in engleza, inclusiv despre Romania. Da nu avem totul bine organizat dar suntem inca needucati la turism , lucrurile se vor aseza cand se va afla ca din turism ies bani.

    Sunt multe lucruri gresite , multi oameni aiurea dar pot da exemplu de macar cateva zeci de oameni din afara perfect multumiti de experientele in Romania.

    PS: sunt din Bv, la gara sunt tepari care au tarif de 10 lei /km , dar au pretul afisat pe usa , atata timp cat primesti bon pentru cursa esti bun de plata, deoarece au tariful pe usa. La fel cum si daca mergi sa iei paine si unii cer 20 lei pe ea si tu esti prost sa dai esti bun de plata. In rest sper ca taximtristul sa plateasca cu autorizatie si cu puscaria pt ce a facut, si sincer nu stiu daca scapa prea usor.

    Răspunde
  5. Radu

    O mizerie de articol…. Ca roman cu fffff multi prieteni straini (care au vizitat Romania) ma simt jignit ca exista astfel de articole…

    Răspunde
    • TaniaceaRea

      Radu, este dreptul tau sa te simti jignit, dar asta nu rezolva mare lucru! Simte-te in continuare…Dar din cand in cand mai vorbeste si cu ameni care nu-ti sunt neaparat prieteni, sa auzi ce au si ei de spus. Si uita-te si tu in jurul tau…Sunt lucruri care se vad cu ochiul liber, nu trebuie sa ti le spuna prietenii tai cei fffff multi!

      Răspunde
  6. Medeea

    Da, Radu, ești grozav că ai prieteni străini, ce să-ți povestesc. Bravo ție, dar aici e vorba despre altceva. Trăiești într-o lume paralelă. Și știi ceva? Autorul articolului fix la ăștia ca tine se referă, care cred că totul e OK și că nu e nimic de schimbat.

    Răspunde
  7. Iulian Toma

    Corect, Medeea, la genul ăsta de oameni se referea autorul articolului. Cum, Doamne iartă-mă, să îndrăznești să te legi de magnificul turism românesc? Păi, băăăăă, uitați-vă la cifre!!! Dacă eram atât de ospitalieri și totul era OK, făceam și noi turism ca cehii, austriecii sau croații (am ales, intenționat, exemple de țări mici na suprafață și număr de populație). Nu mai zic de francezi, spanioli sau germani. Cum mama dracului să compari România cu Austria??? Poate doar dacă ești genul ăla de om care crede că totul e OK, românii sunt poporul ales și trăiește în lumea lui scârboasă și naționalistă. Hai pa, că m-am enervat. Bravo emunte.ro pentru articol.

    Răspunde
  8. Costin Gheorghe

    Mi-e greață, mă, de astfel de oameni care se înfoaie de fiecare dată când îi scoți din lumea lor falsă. Românii, în general, și câțiva dintre comentatorii de mai sus, în particular, au o teamă viscerală de a privi adevărul în față. Suntem ca niște cerșetori de canal care se supără atunci când cineva le spune că locuiesc în mizerie și că nu muncesc. Comparația poate să pară exagerată, dar ăsta-i simptomul. Repet, mi-e silă. Bravo Medeea, bravo Iulian și bravo emunte.ro.

    Răspunde
  9. Ioana Trifu

    Păi asta-i cea mai falsă țară din Europa, mă. Suntem țara palatelor aurite, a lanțurilor de aur la gât, a mașinilor scumpe (fără infrastructură), a ostentației de prost gust etc. Păi cum să-i spui românului că nu e ospitalier, când el crede despre el că e grozav? Păi uite-așa, bă, că cifrele din turism nu mint, și poți vedea cu ochiul liber ce se întâmplă în România și cum arată lucrurile. Decât să te umfli de nervi că cineva îndrăznește să spună adevărul în față, mai bine ai participa la o acțiune de voluntariat și ai ajuta la plantarea unui pom sau la strângerea unor gunoaie. Să te lezeze astfel de adevăruri nu e doar un simptom de ignoranță, ci și de nesimțire. Bine că n-am oameni de-știa în jurul meu.

    Răspunde
  10. Nicu B.

    Şi mie mi-e greaţă de nihiliştii ăştia care apar cu duiumul când un om (în speţă Radu) încearcă să contrabalanseze sec un articol (subiectiv) de genul. Sunteţi promotorii „drobului de sare”, dar nu va implicaţi mai mult decât carcotoselile şi commenturile online, vă e silă dar nu ieşiţi la vot, vă credeţi oameni de bun simţ dar nu va coalizaţi să va strigaţi păsul în stradă. Başca dacă unul vede şi părţile pozitive e considerat extremist, naţionalist, nostalgic sau anacronic. Va dau o veste: tot români rămâneţi chiar dacă aţi vizitat enşpe ţări sau lucraţi la nu ştiu ce multinaţională, aşa că mai bine încercaţi să nu va mai carotaţi online şi să gândiţi/acţionaţi constructiv.
    Cred că în primul rând suferim de dezbinare şi lipsa grupurilor de acţiune din spaţiul public, care să taxeze tarele aparatului administrativ. Topping-ul este dat de complexul de inferioritate specific românesc şi de debuşeurile frecvente doar în mediul online (pe principiul: dacă am scris un comment, mi-am făcut datoria civică, am refulat şi mă simt mai bine).
    În rest…”succesuri” tuturor!

    Răspunde

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*