Mersul pe munte este relaxant, suficient de solicitant încât să simți că faci sport, și nu doar mișcare, și te ajută să te cunosști mai bine pe tine însuți și să-ți înțelegi limitele. Totul, la aer curat, în mijlocul unor peisaje mirifice.

Însă, dincolo de dragostea pentru natură, nu toți drumeții se aseamănă unii cu ceilalți și nu toți au același scop atunci când merg pe munte.

Așa că ne-am întrebat: care sunt, totuși, cele mai importante tipuri de drumeții pe care le cunoaștem noi și pe care le-am văzut practicate la cei din jur? Apoi, ne-am întrebat: ne ajută cu ceva astfel de informații? Iar răspunsul este: poate da, poate nu, dar sigur ne-ar putea oferi idei noi.

1.Drumeția lejeră, la aer curat

Asta e plimbarea aia pe care o faci la munte, fără să obosești prea tare, fără ținte ambițioase și niciodată mai mult de câteva ore. N-ai nevoie de cine știe ce echipament, poate doar astfel de ghete de munte, și, dacă vremea pare capricioasă, de o jachetă ușoară, impermeabilă (pentru perioada verii). Alegi potecile nu prea dificile și îți încarci bateriile la aer curat, pentru că mâine mergi la muncă.

2. Drumețiile alea „pe bune”

Într-o drumeție pe teren accidentat, de o zi sau de mai multe zile, ai nevoie de ceva în plus prin comparație cu o simplă plimbare:

  • Ceva mai multă forță (sunt șanse mari să ai nevoie de un rucsac mai mare, măcar un rucsac de 30-50 litri, dar și e mai multe piese de echipament sau de mai multă mâncare);
  • De tot felul de obiecte de prim ajutor, de lanternă frontală, de hartă etc;
  • De o planificare extinsă;
  • De mai multă atenție, pentru că terenul este mai dificil decât cel pe care îl întâlnești la o simplă plimbare pe-o cărare în pădure.

Iar astfel de drumeții pot fi, la rândul lor, de mai multe feluri:

Drumeții de o zi. Pleci dimineața, te întorci seara, obosit, dar fericit.

Drumețiile de mai multe zile, cu sosire în punctul de plecare. Sunt drumețiile pe care le alegi, de multe ori, atunci când mergi cu mașina până la punctul de plecare și trebuie să te întorci de unde ai plecat.

Drumețiile de mai multe zile, cu sosire în cu totul alt punct decât cel de plecare. Aici ai nevoie de ceva mai multă atenție când îți planifici întoarcerea, pentru că depinzi, probabil, de mijloacele de transport în comun.

Drumețiile „ultra-ușoare”. Sunt drumețiile alea „de viteză” sau de „mobilitate”, cum le spunem noi, în care parcurgi distanțe mari într-un timp scurt, pentru că iei cu tine lucruri puține și ușoare. Iar dacă stai la cort, un astfel de cort ultraușor este binevenit.

3. Drumețiile „cu gașca”

Ne gândim la drumețiile alea în care te interesează mai puțin natura și traseul, în sine, cât petrecerea timpului liber alături de colegi. Se încheie, de obicei, cu ceva petrecere la cabana de destinație sau în locul în care deschideți corturile.

4. Drumețiile „amoroase”

Sunt drumețiile în care pleci alături de persoana iubită, dar nu neapărat pentru furmusețea traseului, cât pentru a te bucura de frumusețea persoanei iubite. Înțelegi tu. De cele mai multe ori, drumeții din această categorie nu se avântă pe trasee dificile, ci aleg cel mai simplu traseu pentru a ajunge la cabana X. Am spus „de cele mai multe ori”, nu „întotdeauna”.

5. Drumețiile ca modalitate de scădea în greutate

Drumețiile sunt un sport în sine, chiar dacă nu sunt recunoscute ca atare în cine știe ce dicționar sportiv. Iar unii drumeți au înțeles asta și merg pe munte aproape în fiecare săptămână, cu scopul de a dobândi o condiție fizică excelentă și de a scădea în greutate. Iar strategia asta nu e rea deloc.

6. Drumeția ca pelerinaj

La noi nu prea „se poartă” tipul ăsta de drumeție, însă cunoaștem oameni care l-au practicat, spre exemplu, în Spania, unde au luat-o la pas pe El Camino pe o distanță de vreo 500 de kilometri. Iar dacă vrei să vezi ce se întâmplă o astfel de drumeție, poți arunca un ochi pe articolul ăsta de la Vice. Are și poze.

Citește și: Mituri despre altitudine. Ce contează, de fapt, când te afli printre nori

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*