Ce spun turiștii străini despre Retezat, odată întorși acasă

Deși nu îi promovează nimeni (o fi bine, o fi rău?), munții noștri sunt explorați anual de câteva mii de străini. Rar pleci într-o tură prin Făgăraș fără să dai de niște francezi arși de soare, chinuindu-se amuzați să lege două vorbe în română cu care să laude ciorba de fasole de la cabană.

V-ați întrebat, odată întorși acasă, cu ce impresii rămân? Ar recomanda și altora o excursie în Carpații românești? Mânați de această curiozitate, am bătut forumurile montane din lumea largă și ghidurile de trekking și am extras cele mai relevante, zicem noi, opinii.

Începem cu muntele care pare să le depășească tuturor așteptările – Retezatul. ”Peisajele de pe altă lume”, sălbăticia, flora diversă și ciobănașii cu sute de oi îi fac pe cei mai mulți să vrea să revină în primul parc național al României.

Amethyst_Caty, din Taiwan

“Peisajul este impresionant și, chiar dacă urcarea e anevoioasă, este accesibilă pentru cei cu o formă fizică decentă. A fost neașteptată trecerea de la pădurea de conifere de la bază la peisajul extraterestru, numai rocă și lacuri ce par de pe altă lume. Dacă ai și norocul de a prinde o zi senină, experiența e completă.”

Vera D, Republica Cehă

Am stat 4 zile în Retezat, unde ne-am relaxat și reîncărcat bateriile după un an greu. Este un loc cu totul sălbatic, unde omul nu a reușit să-și lase amprenta. Am avut mare noroc de vreme, plăcută și senină, deși nopțile sunt foarte reci, chiar și în august. Îl recomand cu toată inima celor ce vor să admire natura în cea mai primitivă stare. Condiția este să aveți o formă fizică foarte bună și să reușiți să cărați mâncare, haine și apă pentru întregul sejur.”

Barbara A, din Washington

”Un loc ce va fi apreciat de orice iubitor de natură. Un minus este lipsa oricăror capacități de cazare, campingul fiind singura opțiune (și acesta restricționat, fiind o rezervație naturală). Așadar, dacă nu vreți să faceți în fiecare zi dus-întors drumul de 2 ore până în Hațeg, luați-vă cortul și mâncarea după voi (credeți-mă că merită efortul). Alt punct slab a fost lipsa hărților, am pierdut ceva timp până am reușit să cumpărăm una. Dacă totuși nu faceți rost, apelați fără probleme la serviciul Salvamont, vorbesc engleză bine și sunt cei mai buni cunoscători ai muntelui, ei fiind cei care se ocupă și de marcaje. Peisaje de pe altă lume, muntele la superlativ.” 

Menahem K, din Tel Aviv

Am pornit într-un tur de trei săptămâni al munților din România, cu plecare din București, apoi în sus spre Piatra Craiului și spre Apuseni. Cu cât mergi mai spre Vest, cu atât scade numărul turiștilor, și cred că în asta constă mare parte din farmecul Retezatului. Aș minți să zic că vreunul dintre vârfurile importante este ușor de atins, până la urmă diferența de altitudine e de cca 1450 metri, însă partea bună e că distanțele dintre punctele de atracție sunt scurte și practic orice traseu din acest masiv poate fi parcurs in maximum o zi. Probabil ce ne-a dat cel mai mult pe spate a fost lacul Bucura și schimbarea peisajelor de la o oră la alta, de la păduri stufoase la vârfuri pietroase, fără pic de vegetație”

Tkelly7, din Virginia 

”Am fost în parcul național Retezat timp de 2 zile și nu am cuvinte cât de mult mi-a plăcut. Angajații parcului și-au dat silința să ne ofere imformații interesante și utile, iar frumusețea acestor munți este unică. Dar, atenție, Retezatul NU e genul de munte unde trebuie să te aștepți la confort. Din punctul meu de vedere, este unul dintre ultimele locuri cu adevărat sălbatice din Europa. În schimb, are trasee splendide, foarte bine marcate, și peisaje incomparabile. Eu am fost la începutul lui iunie, și crestele erau încă albe – din ce am înțeles de la salvamont sunt puțini anii în care zăpada se topește de tot pe vârfuri.”

Monica, Seattle 

Am plecat spre Poaiana Pelegii, iar drumul a durat cam o oră și jumătate. Până la barajul de la Gura Apelor drumul e bun, apoi însă devine accidentat și foarte îngust, mi se pare greu de crezut că pot trece în același trimp 2 mașini din sensuri opuse. Am trecut și pe lângă Cabana Rotundă, care înțeleg că a fost vila la care se retrăgea familia Ceaușescu pentru vânătoare, în anii ‘70. Acum este închisă, dar arată foarte bine din afară. Am parcat la Poiana Pelegii (superaglomerat) și am început urcarea către lacul Bucura, care a durat maximum 2 ore. Nu e foarte dificilă, însă aveți nevoie de ghete bune, pentru că sunt multe porțiuni pietroase, abrupte și alunecoase. Pe stânga am văzut 2 lacuri glaciare, apoi am ajuns la perla coroanei, lacul Bucura (2041 m). Este cel mai mare lac glaciar din România, are apă limpede, rece ca gheața, și este înconjurat de piscuri de jur împrejur. Ce mi-a plăcut mult a fost că deși erau zeci de corturi campate în apropierea lacului, era o liniște desăvârșită, care arată respectul oamenilor pentru munte și pentru ceilalți.”

Waereghem, Brussels

 “Lacuri frumoase, o combinație de trasee accesibile și altele foarte dificile, puțini turiști (mai ales dacă eviți Bucura), marmote, salvamontiști bine pregătiți și amabili. Aveți grijă ce hărți achiziționați, sunt multe variante învechite, care trimit către cabane abandonate sau arse. De asemenea, nu există locuri de unde să poți achiziționa mâncare, iar managementul apei pune și el probleme. Trăgând însă linia, recomand mai ales ca excursie de minim 3 zile, este o oază de liniște și frumos”

www.summitpost.org (agregator de opinii despre traseele din întreaga lume)

Campingul este permis numai în câteva locuri bine delimitate, cel mai popular fiind de departe lacul Bucura, pe de o parte pentru că oferă o panoramă extraordinară, pe de alta, pentru poziționarea sa oarecum centrală: majoritatea punctelor de atracție din Retezat sunt accesibile de aici pe trasee de o zi. 

În general, marcajele sunt de bună calitate, cu o excepție: pe urcușul pietros spre Peleaga marcajul este de culoare galbenă și se confundă adeseori cu lichenii crescuți pe pietre, ceea ce îngreunează urcarea.

Starea traseelor este, în general, bună. Totuși, porțiunile pietroase sunt vizibil degradate din cauza turismului – majoritatea bolovanilor mari s-au prăbușit în vale, lăsând în urmă grohotiș, instabil și alunecos. Cred că o acțiune de conservare și stabilizare ar fi foarte binevenită pe trasee pentru a continua să fie funcționale fără probleme. 

Vrei-nu vrei, ca să faci un traseu complet trebuie să urci și să cobori câteva vârfuri. De exemplu, pentru a ajunge de la Bucura la Vârful Păpușa, trebuie întâi să urci și să cobori Peleaga, iar traseul de la Bucura spre Vârful Retezat include o oprire pe vârful Bucura. Ceea ce nu e rău deloc, însă este bine de știut la ce vă înhămați 🙂

Deși Retezatul nu este chiar raiul montaniarzilor, există câteva rute clasice de trekking: Colții Pelegii, zidul de nord-est al Bucura II și partea nordică a vârfului Retezat, cu niveluri de dificultate variind între 2A – 5A și 1B – 5B (1A este cel mai ușor, 6B cel mai dificil).

Spectaculoasă este și porțiunea de creastă dintre Vârful Judele și Poarta Bucurei, care se află la granița cu rezervația Gemenele, strict protejată și interzisă turiștilor. În Retezat, fiind rezervație naturală, există mai multe restricții decât în alți munți, și asta nu numai în zonele protejate de lege: sunt interzise turele pe trasee nemarcate, la fel și înotul în oricare dintre lacuri, iar strângerea gunoaielor revine fiecărui turist în parte, așa cum e absolut normal. 

Alte detalii despre Bucura: locul este foarte vântos, de aceea au fost construite un soi de miniziduri de piatră pentru protejarea corturilor. Accesul la apă este facil, însă mâncare trebuie să aveți în rucsac. Am cumpărat totuși ceva: lapte proaspăt și brânză de oaie de la păstorii locului și am fost foarte încântați. Evident, trebuie să fie și un minus: toaleta, dacă pot folosi acest termen, este într-o stare atât de rea încât oamenii se înghesuie prin arbuști pentru a scăpa de presiune 🙂

Vi s-a umflat pieptul, ca și nouă, când ați văzut ce impresionați sunt străinii de Retezatul nostru? Pentru o revenire rapidă cu picioarele pe pământ, vă invităm la lectură în episodul următor – Bucegii.

Articol realizat împreună cu Dryfood.ro.

Comments

comments