Ce spun drumeții străini despre Făgăraș, după ce se întorc acasă

”Întoarcere la natura pură”, ”atât de sălbatic și nealterat de om”, de o frumusețe care-ți taie respirația, dar foarte aspru cu cei care se-ncumetă să-l ia la pas. Așa văd străinii Făgărașii, căruia nu-i găsesc decât un dezavantaj – că e totuși prea sălbatic.

După ce admiră peisajele pe timpul zilei, turiștii ar vrea un loc moale pe care să pună capul, dar dau doar de refugii sau, dacă au ghinion (după cum se plânge autoarea ultimului comentariu), de cabane neprimitoare.

Articol realizat împreună cu Dryfood.ro.

Iată ce au avut de spus pe www.summitpost.org (agregator de opinii despre traseele din întreaga lume):

igorC73si, Slovenia

Vârful Moldoveanu, cel mai înalt din România, e mult mai dificil decât sugerează înălțimea de cca 2.500 metri. Vremea foarte schimbătoare, combinată cu lipsa cabanelor (și cu numărul mic de refugii montane) pot crea probleme serioase și celor mai experimentați montaniarzi. Recomand acest traseu doar în intervalul iunie – octombrie, doar cu echipament potrivit. Sunt mai multe trasee către Moldoveanu, și majoritatea durează cam două zile – dar priveliștile cu care te răsplătește muntele merită tot efortul. 

Y-Brasil-Jerusalem, Ierusalim

Făgărașii, cu tot ce înseamnă ei – culorile, vegetația, urșii (pe care nu i-am văzut, dar i-am ”simțit” și auzit), traseele, panoramele… Un loc în care să petreci 2 săptămâni ca să-ți recapeți sănătatea mentală. 

Pierre W, Bruxelles

Mult mai puțin aglomerat decât Bucegii și Piatra Craiului, mai ales în timpul vacanțelor și al weekendurilor. Din ce am observat eu, asta nu are nicio legătură cu gradul de dificultate sau cu peisajele (care sunt și aici cel puțin la fel de fabuloase), ci cu faptul că, pe de o parte, Făgărașul desemnează o arie muntoasă uriașă, pe de alta, nu este deloc potrivit pentru persoanele care caută confort – pe creastă, de pildă, nu este nici măcar o cabană, ci doar refugii. Altfel, poți pune cortul cam oriunde, însă o problemă reală e accesul restrâns la apă.

Cred că e relevant că în cele 2 zile în care am făcut creasta am întânit mai multe capre negre, dar nici măcar un om 😀

Citește și: Ce spun drumeții străini despre Bucegi, după ce se întorc acasă

ColoradoTraveler28, Southampton

Peisaje extraordinare și un bonus neașteptat: nu am întâlnit niciun alt turist pe traseu. Traseele sunt bine marcate, ceea ce e foarte bine, întrucât, cel puțin când am mers noi, potecile erau acoperite de iarbă. Amatorii trebuie să aibă o formă fizică bună spre foarte bună și să aibă picioare puternice – traseele sunt pe tiparul ”numai în sus” câteva ore, apoi ”numai în jos”. Dar merită, fără îndoială. 

Hajnalkatl, India

Zona în care ne-am avântat noi era efectiv uluitoare, nu o dată mi-au dat lacrimile de câtă frumusețe mi se întindea în fața ochilor. Singurul minus – nu înțeleg cum, deși abia vezi alți turiști, traseul era presărat cu gunoaie și ambalaje. Ceva m-a impresionat peste măsură: din loc în loc poți vedea turme de sute de oi cu ciobani ca pe vremuri!

cordelia2512, Durham

Munții aceștia se înalță parcă brusc direct din câmpie, iar când jos sunt 30+ grade, ei încă pot avea vârfurile acoperite de zăpadă. În ce mă privește, Făgărașul a fost cel mai sălbatic loc în care am pus piciorul până acum. Traseele sunt marcate, dar cumva e un cu totul alt sentiment față de potecile bine delimitate din munții vest-europeni: aici observi încotro trebuie s-o iei, dar îți alegi (sau faci) calea singur. Într-una dintre zile, în timp ce mergeam, tot auzeam din când în când niște sunete ciudate. Până la urmă misterul a fost dezlegat, când de după o culme a apărut un bărbat într-un echipament portocaliu aprins, care ne-a sfătuit să-i urmăm exemplul și să facem ocazional zgomote puternice, pentru a speria urșii. Altă chestie care ne-a uimit: câinii ciobănești care însoțesc turmele de oi sunt dresați să apere oile de prădători, nu să le ghideze, așa cum sunt obișnuiți dulăii din munții occidentali.

Bli Bli, Australia

Am ajuns pe Moldoveanu în timpul unui tur ghidat – ca idee de timp, ne-a luat 4 zile să ajungem de la baza traseului până pe vârf și înapoi în Brașov. Este o tură solicitantă, pe care ghidul nostru a evaluat-o la 8 din 10. Are tot ce vrei de la un munte: multe urcări abrupte, urmate de coborâri în pantă dreaptă, dar există și zone ideale pentru plimbări, iar odată ajuns pe creastă, simți că lumea e a ta. Peisajul e cu totul spectaculos, compus din depresiuni și salbe de lacuri. Din păcate, anumite porțiuni sunt presărate cu gunoi, în general cutii de bere, pungi, dar și ruinele unor foste cabane. Legat de cabane, pe traseul nostru nu am dat de așa ceva, așa că ne-am petrecut nopțile în niște refugii care nu oferă deloc condiții, doar un acoperiș deasupra capului. Ceea ce pentru mine a fost foarte dureros, pentru că în apropiere de vârf am reușit să alunec destul de urât și mi-am rupt trei coaste, după care a trebuit să mă deplasez, cu mare greutate, timp de 6 ore până la prima cabană. Trecând de experiența mea dureroasă, este un traseu foarte frumos într-un masiv muntos absolut spectaculos, Făgărașii.

Vancouvermarcel, Vancouver

La finalul lunii iunie am avut privilegiul de a face traseul dintre orașul Victoria și Vârful Moldoveanu. A fost o experiență completă, de la traversarea pădurii dese (în primii 1.500 m), răsunând de ciripitul păsărelelor, la pășunea luxuriantă din ultimii 1.000 m, plină de plante în floare, dar și de capre și oi care-și petrec aici vara. 

În mijlocul acestui peisaj se ridică, la fel ca o fortăreață în fața forțelor naturii, Cabana Podragu. Aș compara-o cu un diamant neșlefuit – de pildă, cam singurele obiecte de mobilier sunt paturile suprapuse care amintesc de altă epocă (dar la care nu faci niciun moft atunci când dai de vreme rea). Mulțumiri și pe această cale administratoarei cabanei, care face o treabă foarte bună, ținând cont de condiții – în lipsa unui drum pentru mașini, aprovizionarea se face cu măgari. Extraordinar! 

Lisianaaa, Sheffield  

În toamna lui 2016, eu și câțiva prieteni am pornit să cucerim cel mai înalt vârf din România, Moldoveanu. Am crezut că ne va ajunge o zi, dacă plecăm foarte devreme și ne întoarcem la întunecare la mașina pe care o lăsasem la lacul Bâlea. Așa că ne-am lăsat actele și banii la mașină, ca nu cumva să le pierdem pe drum. Dar traseul a fost mai lung decât ne planificasem, așa că la un moment dat a trebuit să luăm o decizie: fie ne întorceam la mașină (pe un drum de 8 ore, dintre care 5 ar fi fost în beznă totală, pe un traseu foarte greu), fie să mai mergem 4 ore până la cel mai apropiat adăpst, cabana Podragu, și să ne întoarcem dimineața, pe lumină, la Bâlea. Am hotărât că cel mai înțelept e să ne ducem la Podragu, iar la 11 seara am ajuns și cam tot atunci am realizat că aveam portofelele în mașină. Am strâns toți banii pe care îi aveam la noi, care ar fi ajuns pentru cazarea a 3 oameni (iar noi eram 4). I-am explicat situația doamnei de la recepție și pur și simplu a început să țipe la noi, ba chiar ne-a dat afară, unde erau maxim 7 grade. După ce am implorat-o până la lacrimi să ne permită să rămânem sub acoperiș, i-am explicat că putem sta chiar și toți în același pat, ne-a luat toți banii și ne-a zis că putem să dormim în bucătărie, pe podea, și că ne va aranja ea un loc de înnoptat din perne și saci de dormit. Am stat 2 ore ca să ne pregătească ”dormitorul”, ca la final să vină surpriza: lipise 8 scaune, care astfel deveneau un fel de pat dublu, după cum ne-a explicat, pe care l-a acoperit cu un sac de dormit. Fără pături, fără perne, deși avea foarte multe. 

A fost cea mai groaznică experiență a mea de trekking, nu am putut dormi, adesea mă mai și pufnea plânsul, de frig și de frustrare că femeia aceasta a profitat de niște turiști aflați într-o situație fără ieșire și că ne-a luat banii, dar ne-a pus să dormim în condiții inumane, deși erau și camere libere în cabană. Așa că sfatul meu când plecați în Făgăraș e să vă luați bani și saci de dormit la voi 🙂

Citește și: Ce spun turiștii străini despre Retezat, odată întorși acasă

Ce scrie summitpost.org:

Pe timpul verii, Făgărașul este raiul montaniarzilor, care în general se ambiționează să străbată întreaga creastă. Traseul durează între 5 și 7 zile, și este imposibil de făcut fără echipament bun și cort, întrucât oportunități de cazare practic nu există.

În zilele cu vreme rea – aproape imposibil de evitat în acești munți bătuți de vânturi puternice și de furtuni – vă puteți adăposti într-unul dintre cele câteva refugii rudimentare de pe traseu. Cel mai popular dintre acestea este cel de pe marginea lacului Călțun. 

Anotimpul în care e recomandat să faci creasta Făgărașului e vara – chiar dacă iulie e în general foarte ploioasă. Și începutul toamnei poate fi minunat în această zonă, datorită culorilor care transformă peisajul, însă riscurile de vreme urâtă cresc. Bine, trebuie să știți că au existat veri cumplite, cu vânturi de forța uraganelor, furtuni cu trăsnete puternice, ploi torențiale sau chiar ger. În restul anului, riscul de avalanșe e destul de ridicat (cel mai ridicat din toți Carpații, din câte știu).

Alte observații: aceasta este regiunea cu cea mai mare cantitate de precipitații căzută în medie la nivelul țării, iar temperatura medie în regiunea alpină (peste 2.000 metri) este de -2 grade. De aceea, în iunie multe vârfuri sunt încă acoperite de zăpadă. 

Așadar, e un munte complicat. A, și cele mai multe accidente mortale raportate de Salvamont sunt tot în Făgăraș… 

Comments

comments