La 85 de ani de la cutremurul devastator din 10 noiembrie 1940, Bucureștiul este în continuare cea mai vulnerabilă capitală din Europa și are nevoie urgentă de un plan concret de acțiune în caz de seism. Pregătirea individuală, un plan solid de reacție pentru primele 72 de ore, un ecosistem avansat de intervenție și un cadru legislativ pentru sprijin internațional sunt critice pentru depășirea următorului mare cutremur. Fundația Comunitară București a testat orașul prin simulări post-cutremur și a reunit actorii importanți în prevenția, intervenția și gestionarea efectelor unui dezastru. În această rețea de sprijin și intervenție se analizează vulnerabilitățile și se dezvoltă un plan concret de acțiune în urma unui seism, iar măsurile pentru conștientizarea și pregătirea oamenilor pentru seism continuă prin programul Bucureștiul Pregătit, susținut de Lidl România.

Dintre toate calamitățile naturale, 3 din 5 bucureșteni se tem cel mai mult de cutremur, iar 4 din 5 sunt de părere că Bucureștiul nu este deloc pregătit să facă față unui astfel de dezastru, arată un studiu realizat în acest an de Fundația Comunitară București, prin programul Bucureștiul Pregătit. Temerile sunt generate nu doar de vulnerabilitățile Capitalei la seism, ci mai ales de lipsa de pregătire individuală: doar 15% spun că au un plan de acțiune și știu tot ce au de făcut în caz de cutremur.

Simulările de cutremur pun Bucureștiul în fața realității: reacționăm instinctiv, nu corect


Pentru a testa cât de pregătiți sunt oamenii să reacționeze la un mare seism, Fundația Comunitară București a
desfășurat în noiembrie o serie de simulări în clădiri reprezentative pentru viața cotidiană a locuitorilor Capitalei,
precum școli, centre pentru persoane vulnerabile, clădiri de birouri și spații de relaxare frecventate de membri ai
comunităților din cartiere. În cadrul acestor exerciții, 100 de oameni au experimentat ce înseamnă primele 72 de
ore după un seism major: fără curent, fără semnal, fără apă și fără sprijin imediat din partea autorităților.
La Centrul Steluțelor al Asociației M.A.M.E., ușile s-au blocat, iar terapeuții și pacienții au fost nevoiți să improvizeze
soluții pe cont propriu. În Europe House, angajați aflați în birouri au descoperit cât de repede necunoscuții pot deveni
echipă.

La Școala Gimnazială nr. 188, elevi de clasa a VI-a au trăit un scenariu în care dulapurile se răstoarnă,
geamurile se sparg și teama pune stăpânire pe întreaga clasă. Pe teren, în cartier, simulările au continuat cu scenarii
dure: scări prăbușite, persoane rănite, familii blocate, miros de gaz pe casa scării, frig și lipsa informațiilor. În spațiile
de întâlnire transformate peste noapte în centre comunitare de resurse, oamenii au trebuit să decidă ce fac în
continuare: cine primește ajutor primul, cum se strâng informațiile din cartier, cum se comunică atunci când telefoanele
nu mai funcționează.

În primele secunde ale unui cutremur, s-a dovedit că majoritatea oamenilor reacționează instinctiv, dar nu mereu corect. Mulți s-au adăpostit lângă geamuri, au fugit spre scări sau au căutat ușile, comportamente extrem de periculoase în timpul unui seism. În lipsa pregătirii corespunzătoare și a unui plan pentru primele 72 de ore, oamenii atribuie responsabilitatea pentru măsurile de pregătire și intervenție în caz de seism mai degrabă autorităților. 91% dintre respondenții la cercetarea Fundației Comunitare București consideră că Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) este principalul responsabil, urmat de Primărie și autoritățile locale (53%) și de-abia apoi recunosc că și ei înșiși sunt responsabili să se pregătească (45%). Realitatea arată însă și că în primele ore după un cutremur oamenii vor fi nevoiți să se descurce pe cont propriu, în funcție de situația în care se află, întrucât autoritățile nu vor putea interveni imediat în toate zonele afectate, liniile 112 vor fi ocupate, iar spitalele vor fi ori afectate ori suprasolicitate.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*