Bradul natural vs. bradul artificial: eterna luptă în ringul Crăciunului

O! brad frumos, o! brad frumos/ Cu frunza neschimbată/ Eu de Crăciun te-mpodobesc,/ Pădurea-i defrișată.

Au apărut, deja de mulți ani, brazii artificiali. Imită toate tipurile posibile de conifere (chiar și pe cele inexistente), îi putem cumpăra gata împodobiți, cu cadouri sub ei, mai mari sau mai mici, mai urâți sau mai frumoși, după cum e plăcerea fiecăruia. ”Le grand probleme” care apare aici e ceea ce românul consideră kitsch. Păi, la drept vorbind, kitsch sau ne-kitsch, un brad artificial salvează un pom natural. Iar parfumul de cetină e reprodus destul de bine de odorizantele de cameră. Bun, și-acum o să-mi ziceți: ”atunci urcă pe un munte din plastic, dacă tratezi problema așa”. Într-adevăr, e înălțător să urci pe un munte defrișat, îmi dă o senzație de maximă naturalețe, gradul suprem de înțelepciune umană. Și vouă vă place, nu?

Nu militez pentru brazii artificiali și alte lucruri ”nenaturale”, ci apelez la iubirea de natură pe care o pretind iubitorii de munte.

Știați cumva că dacă acest lux crăciunesc s-ar respecta fidel tradiției ar presupune, în România, tăierea a aproximativ cinci milioane de brazi/an numai pentru atârnat globulețe? Adică o pădure întreagă (un hectar de pădure înseamnă cam 5.000 de puieți)! Și, pentru că o veste proastă nu vine niciodată singură, un conifer crește în 15 ani pentru a ajunge la dimensiunile ”potrivite” pentru Crăciun. Să mai vorbim de oxigen? Cred că vă dați singuri seama cum ne tăiem craca deja fragilă de sub picioare…

Necesitatea bradului de Crăciun 

Dacă am zis de ”le grand probleme”, iată și ”le petit probleme”, adică apariția în spațiul românesc a bradului de Crăciun și semnificația lui. Din start, trebuie menționat că istoria, mitologia și religia sunt trei domenii diferite, care, deși se influențează reciproc, nu pot fi confundate.

Or fi folosit dacii, sau ce alte triburi vă mai vin în minte, bradul sau crengile de brad ca parte a unui rit de trecere – botez, nuntă sau înmormântare, însă pomul de Crăciun a apărut mult mai târziu și, asumându-mi înjurăturile pe care unii mi le veți adresa, nu e nici românesc și nici creștin. O să-mi spuneți că ați citit din Romulus Vulcănescu, probabil ”Mitologie română”, și dacă etnologul aista așa a scris, păi așa e. Ca fapt divers, la nivel academic, Romulus Vulcănescu e contestat, pentru că scrierile sale nu sunt studii, ci fabule.

Revenind, deși nu se știe cu exactitate unde s-a născut obiceiul de a împodobi bradul de Crăciun, tot mai mulți etnologi consideră că popoarele germanice au popularizat, începând cu secolul XVII, acest ritual păgân, pentru că da, este păgân. În mitologia nordică se credea că iarna aduce, odată cu frigul, și spirite rele. Pentru a se feri de ele, nordicii își puneau în locuințe, la ferestre și la ușă, plante pe care le considerau magice și protectoare, vâscul îndeosebi, dar și bradul, pentru că se menținea verde peste an. Mai mult, dădeau foc la conurile de brad, pentru a umple locuința cu fumul ”protector”, de unde și luminile pe care le punem în prezent.

Despre evoluția bradului de Crăciun în timp este foarte mult de povestit, la fel și despre ornamentele folosite și rostul lor. Pe scurt, tradițiile și simbolurile pe care le cunoaștem noi astăzi nu au ajuns la noi nealterate, pentru că, după cum zicea și Ovid Densușianu în 1909, ”cineva nu trăiește numai din ce moștenește, ci și de ce se adaugă în fiecare zi în sufletul său”.

La noi, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar obiceiul a fost imitat curând în societatea bucureșteană. Mai mult, cântecul german ”O Tannenbaum”, cu versuri de Melchior Franck puse pe o melodie populară din Silezia, a fost tradus în limba română ”O brad frumos”. Vă spune asta ceva?

Fotografie din viitor: în fața bradului natural împodobit, cu masca de oxigen pe față. Crăciun Fericit!

   Citește și: Ați adormit?

   Citește și: SCRISOARE către munțomanii căpoși. Sau de ce salvamontiștii sunt dușmanii noștri

   Citește și: Ale cui sunt pădurile și Roșia Montană

Comments

comments