Au trecut alegerile, iar viața românilor tinde să intre pe făgașul deja consacrat. Trăim la fel de bine sau de rău, după caz, iar problemele cu care ne confruntam în urmă cu o lună sunt valabile și astăzi.

Nu ne interesează politica. Nu am militat pentru unul sau altul dintre candidați, iar bucuria sau tristețea vizavi de rezultatele alegerilor ne privesc strict pe noi, în mod personal. Cu toate acestea, nu am putut să nu remarcăm mobilizarea cetățenilor și vuietul civic care s-a propagat duminică. Românii au demonstrat că pot să fie uniți și că societatea civilă începe să se trezească la viață.

Problemele urmează abia acum: vor reuși românii să mute spiritul civic și către alte probleme decât cele care țin de alegerea președintelui României?

Pădurile continuă să fie tăiate în mod sistematic. Sistemul de împăduriri pare insuficient de bine pus la punct (dacă suntem blânzi în modul în care ne exprimăm) sau cvasi-inexistent (dacă vrem să fim răutăcioși, însă din motive mai mult decât evidente). Retrocedările abuzive continuă. Turismul montan este la pământ, ca și cel național, de altfel, iar prețurile impuse de hotelieri și de toate celelalte rotițe care formează angrenajul turismului în stațiunile montane ne țin în casă, triști și blazați, pe timp de weekend.

Unele organizații ecologiste fac tot ceea ce le stă în putință pentru a împiedica dezastrele, în timp ce altele merg pe coate și administrează fondurile de care dispun, fără să se poată lăuda cu rezultate concrete.

Românii au demonstrat că ”mobilizarea” capătă noi sensuri în România. Duminică puteam afirma, fără teama de a greși, că mult-răsuflatul termen de ”spirit civic” poate căpăta, din nou, o forță constructivă.

Însă problemele României sunt aceleași. Vor fi în stare românii să rămână lucizi și să canalizeze întreaga energie civică de care dispun pentru a demonstra că sunt, cu adevărat, o forță și pentru a face presiuni în vederea stabilirii, printre altele, a unui sistem normal de raportare la natură și la turismul montan? Sau ne vom culca, din nou, pe-o ureche și vom adormi sforâind și visând la o țară ca afară?

Totul depinde de noi. Deocamdată, aceasta nu este România lucrului bine făcut.

 

   Citește și: SCRISOARE către munțomanii căpoși. Sau de ce salvamontiștii sunt dușmanii noștri

 

   Citește și: Ale cui sunt pădurile și Roșia Montană

 

   Citește și: Alpinismul clasic este pe moarte

 

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*