Appennino: jumătate om, jumătate munte. Ce ascunde în interior simbolul Munților Apenini

Cunoscute drept „stânci vii”, statuile sculptate în munți sau piscuri de piatră sunt unele dintre cele mai durabile forme de artă. Printre acestea se numără și o sculptură de o frumusețe cutremurătoare, Colosul Appennino, realizată în secolul al XVI-lea și intrată în patrimoniul UNESCO în 2013. Colosul Appennino întruchipează, în stil renascentist, un zeu al muntelui, fapt pentru care se consideră că sculptura reprezintă munții Apenini.

La Villa Pratollino, din Toscana, se găsește o statuie-clădire jumătate munte, jumătate bărbat, a cărui denumire este Colosul Appennino. Realizată între 1577 și 1581, de sculptorul italian Giambologna, la cererea lui Francesco I de Medici, Mare Duce de Toscana, Appennino emană surprinzător de multă viață și dinamism, părând a fi victorios în lupta cu un șarpe din a cărui gură izvorăște un șuvoi de apă, după cum notează cei de la Green Me.

Istoria lui Appennino

În secolul XVI, Francesco I de Medici, Mare Duce de Toscana, decide să își construiască o vilă în stil patrician, cu o grădină care să-i fie pe plac amantei sale, Bianca Capello. Așa se ridică Villa di Pratolino, pe un vast domeniu situat în Vaglia. Designer-ul vilei și grădinei, arhitectul-inginer Bernardo Buontalenti, a supervizat construcția timp de 5 ani, din 1569, până în 1581. Însă piesa de rezistență a domeniului nu a fost opera lui Buontalenti, ci creația sculptorului Giambologna, conform Web Gallery of Art. Este vorba de Colosul Appennino, realizat din cărămidă și piatră, înalt de 10 metri, care rezistă și astăzi și care simbolizează munții Apenini. Trăsăturile sculpturii par să amintească de muntele de unde își trage numele: barba este făcută din stalacticte, iar corpul este îmbrăcat cu frunze și muguri. La inaugurare, se pare că sculptura ar fi fost mult mai impozantă decât pare în zilele noastre, fiind înconjurată de mai multe stânci.

Până în 1587, la moartea proprietarilor domeniului din Toscana, colosul a fost deliciul multor vizitatori, printre care și Michel de Montaigne, care a scris despre frumusețea vilei Pratolino. După acel moment, domeniul a fost lăsat în paragină, în timp ce unele statui din grădină au fost anexate celebrei Grădine Boboli. Următoarea mențiune legată de Pratolino apare în 1798, atunci când un vizitator german ajunge în Toscana și rămâne impresionat de „ruinele romantice” ale domeniului.

În 1820, Marele Duce Ferdinand al III-lea a cumpărat domeniul și a reamanajat grădina în stil englezesc, transformând-o în cel mai romantic loc din întreaga regiune. În 1872, domeniul a ajuns la Leopold al II-lea, fost Mare Duce de Toscana, iar mai apoi, la Prințul Pavel Pavlovich Demidov. În timpul în care complexul s-a aflat în proprietatea prințului, vila a căpătat numele de Villa Demidoff di Pratolino, după care mai este cunoscută și astăzi. Cu toate acestea, nu există și atestări cu privire la Appennino, singura informație care a circulat de-a lungul timpului este aceea că, la un moment dat, colosul ar fi fost înconjurat de mai multe statui de bronz, acum pierdute sau mutate, potrivit My Modern Met. Ulterior, proprietatea a fost moștenită de Prințul Paul al Iugoslaviei, care a vîndut-o către administrația provinciei Florența. În prezent, domeniul este deschis publicului și poate fi vizitat din mai până în septembrie.

Sculptura cu camere

Informația care a stârnit cel mai mult curioșii este legată, însă, de interiorul sculpturii. Se pare că impozanta sculptură ascunde mai multe camere, ornate cu fresce, cristale și diverse alte decorațiuni. În plus, deși informația nu este confirmată oficial, există un zvon conform căruia, în capul uriașului Appennino se află o cameră prevăzută cu un șemineu. Odată aprins, acesta scotea fumul chiar pe nasul zeului.

Appennino, schița interioară a colosului

Appennino, schița interioară a colosului

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*