În 1953, îmbrăcai un pulover de lână, puneai pe tine o jachetă groasă, încălțai niște bocanci despre care sperai că nu-ți vor nenoroci piciorul, iar pe cap puneai fie o căciulă obișnuită, fie una „rusească”, cu urechi. În spinare, pe lângă rucsacul imens și un cort care cântărea aproape cât rucsacul, căreai și o butelie de oxigen de vreo 9 kilograme, un piolet grea cât o bardă nordică și porneai la drum, sperând căvei ajunge teafăr la peste 7.000 de metri și vei mai avea resurse să te și întorci la bază, în siguranță, cu extremitățile nedegerate.

Așa arăta o expediție în 1953. Cam așa au pornit la drum și Edmund Hillary și Tenzing Norgay, care au reușit, pe 29 mai, să urce pe cel mai înalt munte din lume: Everest.

„Cunosc mulți alpiniști care nu ar putea urca pe munte cu echipamentul din 1953. Ei au avut cel mai bun echipament al vremurilor lor. Noi avem cele mai bune echipamente ale timpurilor noastre”, a declarat Jamling, fiul lui Norgay, conform abcnews.go.com.

Însă cum stau lucrurile acum și ce s-a schimbat?

Ne-am pus această întrebare și-am încercat să aflăm și răspunsul, pentru a obține o imagine cât mai clară asupra evoluției tehnologiei în alpinism și drumeții montane.

Comunicare

În urmă cu aproape 70 de ani, comunicarea la altitudine era extrem de dificilă, iar de cele mai multe ori, comunicarea alpinistului aflat în expediție cu tabăra de bază era inexistentă. În prezent, fiecare alpinist are la el un gadget prin care comunică extrem de simplu cei aflați la bază, iar asta îi oferă un plus de siguranță pe traseu. Dacă întâmpină o problemă, poate anunța extrem de rapid echipele de intervenție, care pot pleca numaidecât în căutarea și recuperarea lui.

Citește și: Codul bunelor maniere pentru cei care nu stau singuri în cort. Reguli de bun simț

Echipamentul vestimentar

Înainte, alpiniștii se îmbrăcau precum bunicii noștri, cu haine groase, care să le țină de caldf la temperaturi extreme. În prezent, orice potențial cumpărător are la dispoziție, în toate magazinele cu echipamente de munte, haine confecționate din materiale foarte ușoare, impermeabile, care lasă pielea să respire, precum Gore-Tex. Îți imaginezi o drumeție de iarnă, chiar și prin munții noștri, fără astfel de haine?

Viteza de deplasare

Deoarece toate echipamentele montane sunt mult mai ușoare în prezent decât pe vremea lui Edmund Hillary și Tenzing Norgay, alpiniștii pot străbate distanțe mult mai mari într-un timp mult mai scurt. E logic să se întâmple așa. Iar asta îi oferă alpinistului un mare plus de siguranță: cu cât stai mai puțin la o altitudine de peste 7.000 de metri, cu atât creierul tău este mai puțin afectat de lipsa oxigenului în cantități suficiente pentru organism, iar șansele sale de supraviețuire cresc exponențial.

Oxigenul suplimentar pentru alpiniști

Buteliile de oxigen purtate în spate de  hillary și Norgay cântăreau 9 kg. În 2019, aceeași cantitate de oxigen încape într-o butelie de 3 kg, deci de trei ori mai ușoară. Ma mult decât atât, sistemul rezervoarelor din prezent permite oxigenului să se amestece cu aerul de afară, atunci când este inspirat, iar aceeași cantitate de oxigen durează mai mult în prezent decât în trecut.

Citește și: Se poate mai frumos de atât? Cum să-ți faci drumeția și mai plăcută. 3 posibile „condimente” de traseu

Bocancii

Edmund Hillary și Tenzing Norgay purtau bocanci din piele dublă. Aceștia erau, practic, cei mai performanți bocanci care se găseau atunci pe piață, însă lucrurile stau mult mai bine în prezent. Cei mai mulți dintre noi avem în debara o astfel de pereche de bocanci cu Gote-Tex mult mai performanți decât cei pe care i-au purtat oamenii care au cucerit, pentru prima dată, Everestul. Dacă ai și niște șosete speciale, poți avea picioarele calde chiar și la -20 de grade Celsius.

Cum va fi vremea?

În 1953, erau nevoit să o ghicești singur sau să te iei după niște experți care mergeau și ei mai mult la „ghici”. În prezent, prognozele sunt realizate cu ajutorul tehnologiei de top, datorită sateliților și a computerelor care fac predicții, conform unor algoritmi care și-au dovedit validitatea de-a lungul anilor. Cu ajutorul mijloacelor moderne de comunicare, informațiile pot fi transmise foarte ușor alpiniștilor aflați la mare altitudine, care pot abandona expediția la timp pentru a-și salva viața.

Trusa de prima jutor

Spre deosebire de ani ’50, alpiniștii anului 2019 au la dispoziție câteva obiecte care le pot salva viața în situații extreme. Și oferim doar două exemple: alpiniștii poartă cu ei dispozitive care măsoară nivelul oxigenului din sânge, iar în multe tabere există camere hiperbarice portabile. Când un alpinist suferă de rău de altitudine, el poate fi băgat într-o astfel de „cameră” care simulează o presiune atmosferică mai mare.

Citește și: Împrietenește-te cu montaniarzii! Ei sunt oamenii pe care vrei să-i ai mereu alături. Iată motivele

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*